REZISTENȚA ARMATĂ ANTISOVIETICĂ ÎN REGIUNEA CERNĂUȚI, ÎN PERIOADA POSTBELICĂ (II)

00 9 А

În anul următor, 1945, problema lichidării rezistenței armate devine pentru conducerea Ucrainei Sovietice o cauză de importanță primordială. În lunile ianuarie-iunie 1945, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei adoptă 18 hotărâri privitoare la intensificarea luptei cu elementele naționaliste. Comitetele regionale ale partidului sunt obligate să folosească diverse metode pentru atingerea scopului dat. În regiunile apusene iau naștere sinistrele ,,batalioane de exterminare”, constituite din rândul activiștilor sovietici. În fabrici și uzine sunt organizate numeroase mitinguri, în cadrul cărora comuniștii și comsomoliștii vor înfiera cu vehemență ,,politica criminală a naționaliștilor”. Împotriva Armatei Insurecționale Ucrainene sunt aruncate suplimentar cinci regimente ale Armatei Roșii, fiecare cu un efectiv de 500 soldați.

Măsurile drastice aplicate de către puterea sovietică n-au ajuns la rezultatul scontat. În prima jumătate a anului 1945, în Ucraina de Apus, naționaliștii au săvârșit 2.207 operațiuni de luptă, dintre care 94 s-au desfășurat în regiunea Cernăuți. Victime ale acestor încăierări au devenit 7.328 de reprezentanți ai organelor represive staliniste și soldați ai Armatei Roșii. Victoriile au fost obținute datorită faptului că în arsenalul de armament al Armatei Insurecționale Ucrainene intrau tunuri, mitraliere grele, puști mitraliere, aruncătoare de mine, aruncătoare de flăcări, aruncătoare de grenade, pistoale automate, puști, revolvere, grenade, mine, cartușe. Luptătorii erau înzestrați cu aparate de radiotelegrafie. Ei dispuneau de câteva tipografii.

Documentele atestă că în regiunea Cernăuți, în 1945, au fost incendiate fabrica de spirt și sediul administrativ al sovhozului din localitatea Răpuseni (Repujinți), fostul raion Zastavna, distruse depozitele de lapte din Cădubești, același raion, și din localitatea Borăuți, fostul raion Chițmani. Victime ale atacurilor naționaliștilor au căzut președinții consiliilor sătești Râvna (Rivne), fostul raion Chițmani, și Mosoreni (Musorivka), fostul raion Zastavna.

Pe data de 8 februarie 1946, Nikita Hrușciov, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei, se adresează către primii secretari ai comitetelor regionale Volyn, Drogobyci, Lviv, Rivne, Stanislav, Ternopil și Cernăuți ale Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei, către șefii Direcțiilor Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne și Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din indicatele regiuni ale Ucrainei cu o scrisoare, în care se menționa: ,,Comitetul Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei este informat că naționaliștii ucraineano-germani intenționează ca în ajunul alegerilor și în ziua alegerilor să realizeze un șir de măsuri, îndreptate la zădărnicirea alegerilor în Sovietul Suprem al URSS. Bandiții își propun drept scop ca în ajunul alegerilor să atace sectoarele pentru votare, să pună stăpânire pe ele și să nimicească buletinele de vot. În ziua alegerilor intenționează să pătrundă în încăperile, unde se va desfășura votarea și să captureze urnele electorale. Dacă nu vor reuși să pună mâna pe ele, atunci au de gând să stropească urnele cu benzină și să le dea foc. Pentru realizarea acestui plan au fost desemnate persoane, care sunt avertizate că vor fi pedepsite, dacă nu vor îndeplini sarcinile încredințate. Aceste persoane au datoria să se prezinte la sectoarele de votare în calitate de alegători, având în posesia lor grenade, revolvere și benzină. Totodată, bandiții desfășoară în mijlocul alegătorilor o intensă muncă de agitație. Ei răspândesc manifeste, chemându-i pe alegători ca aceștia să șteargă din buletinele de vot numele candidaților”.

Conducătorii regiunilor din Vestul Ucrainei au fost obligați să aplice măsurile necesare pentru ,,a paraliza acțiunile bandiților, asigurând o desfășurare normală a campaniei electorale”.

După alegerile în Sovietul Suprem al URSS, care au avut loc în ziua de 10 februarie 1946, conducerea Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene a pornit o intensă ofensivă asupra Armatei Insurecționale Ucrainene. La 23 iulie, același an, este adoptată hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei ,,Despre măsurile suplimentare referitoare la îmbunătățirea activității batalioanelor de exterminare”, conform căreia efectivul acestor unități militare atinge cifra de 35 mii de oameni. Batalioanele, compuse din rezerviști, se aflau în cadrul Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS. Alături de soldații Armatei Roșii, participau la operațiunile de luptă împotriva naționaliștilor. Documentele atestă că în regiunea Volyn activau 4.000 de ostași ai indicatelor batalioane, în regiunea Lviv – 6.000, în regiunea Drogobyci – 5.000, în regiunea Stanislav – 7.000, în regiunea Rivne – 4.000, în regiunea Ternopil – 7.000, în regiunea Cernăuți – 2.000.

La 12 august 1946, apare hotărârea Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei ,,Despre activitatea comitetului regional Cernăuți al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei”, în care se recomandă conducerii regiunii să transforme ziarele regionale, orășenești și raionale în ,,adevărate centre ale muncii politice în mase”. Comitetul regional era dator să depună toate eforturile necesare ca ziarele ,,în mod sistematic, într-o formă vie, accesibilă să lămurească truditorilor linia partidului bolșevic și a guvernului sovietic”. Presa a primit misiunea ,,să arate maselor, pe baza exemplelor concrete, convingătoare, cum trebuie de îndeplinit sarcinile construcției socialiste, de luptat pentru o recoltă mare și întărit sistemul colhoznic”. Ziarele aveau obligația ,,să demaște necruțător ideologia naționalistă, dușmănoasă, să educe truditorii în spiritul ideilor leniniste-staliniste și a prieteniei popoarelor Uniunii Sovietice”. Astfel, mijloacele de informare în mase devin în mâna sistemului stalinist o armă puternică în lupta aprigă contra rezistenței antisovietice.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

 

Добавить комментарий