Clopotele de la Putna însoțesc spre cer rugăciunile părinților români din regiunea Cernăuți, care și-au pierdut fiii în războiul declanșat de Rusia.
Pentru a treia oară, la Mănăstirea Putna a fost organizat un parastas întru veșnica pomenire a ostașilor români din regiunea Cernăuți, care au căzut în luptele din estul Ucrainei împotriva ocupanților ruși. Rugăciunea comună, la care au participat rude ale acestor militari căzuți la datorie, a fost binecuvântată de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Rolul de organizatori le-a revenit Societății „Golgota” a românilor din Ucraina (Vasile Rauț), Centrului Media BucPress (Marin Gherman), Societății Culturale „Valea Prutului” (Sergiu Barbuța), Asociației „Basarabia” a românilor din regiunea Odesa (Anatol Popescu) și Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din Cernăuți (membrul prezidiului, Mihai Grosu). Organizatorii au beneficiat de sprijinul Mănăstirii Putna și al Părintelui Arhimandrit Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna, asigurând deplasarea rudelor apropiate ale militarilor căzuți pe front, de la frontiera cu Ucraina până la mănăstire.
Pe o alee a Mănăstirii Putna au fost montate panouri cu portretele ostașilor căzuți. Găsind chipurile dragi, rudele nu și-au putut reține lacrimile. Au venit cu flori de acasă și le-au pus lângă panouri, iar cu portretele fiilor, ale soților sau a taților, au intrat în Biserica mare a Mănăstirii, unde au asistat la slujba de pomenire. Ea a fost oficiată de un sobor de clerici sub protia Părintelui Arhimandrit Mechisedec Velnic, Starețul așezământului monahal. În predica sa Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic a amintit:
–În februarie 2022, bărbați din comunitățile românești ale Ucrainei au fost chemați și ei sub arme. Mulți sunt încă acolo, unii s-au întors, alții s-au întors răniți, alții nu s-au întors deloc. Am săvârșit acum acest parastas aici, în casa voievodului, a Sfântului Ștefan cel Mare pentru toți românii, în plus pentru românii din nordul Bucovinei. Este un loc care nu-i uită. Nu putem să uităm că în Cernăuți, în Storojineț, în Crasna, în Ciudei, în Herța, în satele de pe Valea Siretului și în atâtea localități sunt români care vor să-și păstreze credința, limba și identitatea și vor să le-o transmită copiilor lor.
Părintele Arhimandrit a accentuat că în fiecare om, care a suferit de război, Hristos este în el. Au fost citite numele celor 337 de ostași de etnie română din Ucraina, care și-au pierdut viața în luptele de pe front, subliniindu-se că 98 de soldați români sunt dați dispăruți fără veste.
Această rugăciune comună de la Mănăstirea Putna este pentru pacea lumii. Ea ne îndeamnă de a nu face rău altuia. În acest context, Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, a subliniat importanța rugăciunii pentru cei trecuți la cele veșnice și a păstrării legăturii cu românii din Ucraina. Evocând încercările prin care au trecut de-a lungul istoriei comunitățile românești din nordul Bucovinei, Părintele Stareț a îndemnat la solidaritate cu familiile îndoliate și la păstrarea credinței, limbii și culturii strămoșești. Adresându-se celor care și-au pierdut persoanele dragi, le-a transmis un cuvânt de mângâiere și întărire sufletească.
–Iubite familii îndoliate, sunteți pe crucea despărțirii de cei dragi. Dar aceasta nu trebuie să fie crucea deznădejdii, ci crucea nădejdii. Pentru că Hristos nu a rămas în mormânt, ci a înviat. Iar învierea Lui este temeiul nădejdii noastre că despărțirea de cei dragi nu este veșnică, ci este doar pentru un timp. De aceea, în nădejdea învierii, astăzi îi aducem înaintea lui Dumnezeu pe toți cei plecați, dar și pe dumneavoastră, cu crucea dumneavoastră.
Consulul General al României la Cernăuți, Irina-Loredana Stănculescu, prezentă la eveniment, a mulțumit preacucernicilor părinți pentru slujba de pomenire, care este un gest de solidaritate, de recunoștință și neuitare.
–Prin rugăciunile noastre, prin prezența comunității de pe ambele părți ale frontierei reafirmăm că acești ostași rămân vii în conștiința noastră, a accentuat doamna Consul General.
Reprezentantul Centrului Media BucPress, Marin Gherman, a declarat:
–Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: au fost români și și-au dat viața în războiul ruso-ucrainean. Rămâne pentru noi un singur lucru: să nu-i lăsăm să moară pentru a doua oară prin uitare. Să nu-i uităm.
Un alt organizator al evenimentului, președintele Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, Vasile Rauț, este convinsă că atunci…
–…când avem alături Putna, nici o sârmă ghimpată nu ne va putea despărți nici în credință, nici
în tradiții, nici în limbă. Dar depinde de noi – să fim uniți.
Poetul Nicolae Șapcă s-a referit la marea durere provocată de pierderile celor dragi în război:
–Aici, la Mănăstirea Putna, sub firul ierbii fierbe istoria, iar în liniștea desăvârșită a dimineților, cine știe să asculte aude rugăciunile plutitoare către cer de la Ștefan cel Mare și până la părinții obștii monahale din zilele noastre. Nu am întâlnit și nu cred că există vreo poezie, poem, roman, epopee care să poată exprima întocmai durerea părinților, a taților și a mamelor care și-au pierdut copiii, a soțiilor care și-au pierdut soții, sau a copiilor care și-au pierdut tații.
L-a susținut și o mamă îndoliată:
–Să știți că nu este o durere mai mare decât a pierde pe cineva drag din familie și de a-i duce dorul de acum înainte.
În fața altarului Bisericii mari a Mănăstirii Putna au răsunat câteva cântece religioase în interpretarea Ansamblului vocal „Armonii Horbovene” din Horbova, dirijat de Nadia Prescure. Vocile copiilor, care au răsunat sub cupola sfântului locaș, păreau voci de îngeri.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com