Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică este sărbătorită în fiecare an la data de 8 septembrie (stil nou) – această cifră simbolizând veșnicia. Este prima sărbătoare mare a noului an bisericesc început la 1 septembrie și este însoțită de tradiții, obiceiuri și superstiții.
Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim, iar mama ei se numea Ana. Neavând copii, ei s-au rugat la Dumnezeu să devină părinţi, deşi aveau o vârstă înaintată. Tradiţia spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu le-a refuzat în public jertfa, numindu-i „blestemaţi”. Atât lui Ioachim cât şi Anei li s-ar fi arătat Îngerul Gavriil, care le-ar fi spus că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea sa şi că acest prunc se va umple de duh sfânt şi că va fi ales al lui Dumnezeu.
Când Maria a împlinit trei ani, Ioachim şi Ana au adus-o la templu, unde avea să rămână până la vârsta de 14 sau 15 ani. Numele Maria provine din ebraică, „Aia” însemnând „Doamnă”, iar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi de străveche origine egipteană, provenind din verbul „mari” – „a iubi”, cu sufixul afectiv – am, deci „cea iubită”.
Tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria Mică. În tradiţia populară, Naşterea Maicii Domnului reprezintă hotarul dintre vară şi toamnă. Se spune că în această zi, unele păsări zboară spre locuri calde, iar insectele încep să se ascundă în pământ.
Se spune că începând cu această zi se culeg viile, fructe şi unele plante medicinale, se bat nucii pentru a avea rod bogat şi anul viitor, se recoltează culturile de câmp şi se fac semănăturile de toamnă. Este ziua în care vremea începe să se strice, devenind capricioasă şi mai răcoroasă, cum se întâmplă în fiecare toamnă.
De asemenea, se spune că astăzi, mai mult ca niciodată, Maica Domnului îl roagă pe Dumnezeu să plece urechea la rugăciunile femeilor şi să dăruiască copii celor care şi-i doresc precum a făcut în cazul lui Ioachim şi Ana.
De Sfânta Maria Mică există obiceiul de a împărţi cele mai alese fructe ale toamnei – prune şi struguri – celor vii în amintirea şi pentru pomenirea sufletelor celor morți.
Superstiții de Sfânta Maria Mică. O superstiţie veche spune că cei care mănâncă gătit la foc în această zi pot atrage asupra lor boli grave. În această zi nu se lucrează şi nu se fac treburi gospodăreşti: bărbaţii nu au voie să meşterească sau să facă treburi prin gospodărie, iar femeile nu au voie să coase şi să spele rufe pentru a nu atrage răul asupra lor şi a familiilor lor.
De asemenea, în unele zone există credinţa că ziua de dinaintea sărbătorii şi ziua de după aduc ghinion celor care lucrează – bărbaţii se vor lovi, iar femeilor le va arde mâncarea.
În cultura populară se mai spune că după Sfânta Maria Mică, plantele medicinale, dacă nu au fost culese până acum, nu trebuie să se mai facă acest lucru, pentru că acestea îşi pierd puterea tămăduitoare.
În popor se mai spune că toamna va fi urâtă şi cu precipitaţii, dacă plouă pe 8 septembrie, iar dacă înfloresc merii şi perii, înseamnă că toamna va fi plăcută, iar recoltele se vor culege uşor.
De altfel, în mai multe zone ale ţării, semnele din această zi îi ajută pe oameni să facă prognoze despre următorul an agricol. Din această zi nu se mai poartă pălărie, de unde și zicala: „O trecut Sântă Măria, leapădă și pălăria”.
Sfânta Maria Mică este un praznic de mare însemnătate, care aduce împreună credința, tradiția și obiceiurile populare. Este un prilej de rugăciune, de întărire a familiei și de bucurie pentru toți cei care poartă numele Maria sau Marian. (Jurnalul.ro; Radio România.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com