De mai mulți an la rând, eu asociez luna august cu numele poetului crăsnean Ilie Motrescu. Acest august al lui 2026 este jubiliar pentru poet. Ar fi împlinit frumoasa vârstă de 85 de ani. E cam greu să ne imaginăm cum ar fi arătat poetul la această vârstă. Pentru noi el a rămas mereu tânăr, de nici 28 de ani. Mereu tânăr, vrednic, simpatic, talentat… Așa cum l-am cunoscut din fotografiile și amintirile membrilor familiei sale.
Cu 25 de ani în urmă la redacția ziarului „Zorile Bucovinei”, am făcut cunoștință cu rudele sale de la Crasna, frații și sora Maria. Atunci în incinta redacției acestui ziar, primul ziar românesc din ținutul nostru, ziar la care a trudit timp de trei ani, până la tragica sa dispariție, tânărul Ilie Motrescu, am marcat cei 60 de ani ai poetului și ziaristului crăsnean. Tot atunci prin osârdia fostului redactor șef al acestei publicații, regretatul Nicolae Toma, au fost invitați mulți oameni de vază. La invitația fratelui poetului, regretatul profesor de matematică Nicolae Motrescu, a venit de la Chișinău și consăteanca lor, artista Maria Iliuț. Ne-a adus în dar câteva doine și cântece de jale, așa cum se cuvine la o comemorare. La manifestarea dată, am făcut cunoștință cu ea, iar 7 ani mai târziu a apărut și cartea mea despre vestita noastră copământeană.
I-am cunoscut mai îndeaproape pe Motreștii de la Crasna, oamenii aceștia deosebiți. Iar de atunci am început să scriu, să public, să organizez întâlniri, prezentări de carte prin satele noastre bucovinene. Rând pe rând au apărut zeci, sute de publicații despre poetul martir și opera sa. Pe urmă au apărut cărțile, ale poetului și ale mele despre dânsul. În fiecare an de atunci, deja de un sfert de veac public prin ziarele și revistele noastre câte ceva despre Ilie Motrescu, mai ales în luna lui Gustar.
…Anii au trecut, iar odată cu ei s-au trecut din viață sora și frații de la Crasna ai poetului. Cât au putut și le-a fost îngăduit au ținut aprinsă făclia românismului, al dragostei de baștină, al memoriei iubitului lor frate. Au scris și ei, căci cinci dintre cei opt copii din familia lui Ion și Ana Motrescu, chiar de nu le-a fost ușor, au obținut studii superioare. Anume de la ei, mai ales de la frații Ștefan și Nicolae, sora Maria, dar și de la cei doi frați, oameni simpli, dar cu aceeași virtute de crăsneni, munteni și români, Constantin și Gheorghe, pe care i-am cunoscut și apreciat, aveam să aflu multe lucruri despre Ilie. Nu mai sunt azi pintre noi, nici unul, cu sau fără vreme au plecat și ei acolo sus la părinți și la fratele lor. A rămas în Basarabia, cel mai mic frate, unul dintre cei doi gemeni, Grigore. La cei 82 de ani ai săi, încă duce amintirea Crasnei, a baștinei, a fratelui pe umerii săi. A fost director de școală, primar al localității de acolo din Sudul Moldovei. A rămas doar el acum din frumoasa dinastie a fraților Motrescu. Sunt desigur, nepoți, strănepoți care întru-n fel sau altul păstrează memoria membrilor acestei familii vrednice de toată lauda. Despre frații și sora Motrescu am publicat de asemenea articole prin ziare, le-am dedicat cărți.
Cu părere de rău au plecat dintre noi și Ion Țâbuleac, din Moldova, cel care a scos la lumină două cărți de ale poetului „Hora Vieții” și „Am iubit cu atâta nădejde”, nu mai este nici scriitorul Mihai Morăraș, un alt vrednic bucovinean, stabilit tot în capitala Moldovei, cel care a inițiat în anul 2002, acel Simpozion de la Chișinău, sub genericul „Ilie Motrescu – creație și destin”, nu-l mai avem deja de un an și ceva printre noi nici pe redactorul „Zorilor Bucovinei” Nicolae Toma, care, după cum spuneam la început, a organizat la acest ziar măsuri comemorative dedicate poetului și ziaristului Ilie Motrescu. A plecat și compozitorul ucrainean Cuzma Smali, care a pus pe note una din poeziile poetului. Au plecat dintre noi, mulți oameni care l-au cunoscut pe poet în viață. Dumnezeu să-i ierte!
Mă bucură, totuși, faptul că sunt încă printre noi mulți dintre cei care au scris, au publicat, au tradus, au omagiat și continuă să facă acest lucru și în prezent, despre neuitatul nostru copământean. Domnul Laurențiu Dragomir din București, directorul Asociației Protecția Patrimoniului, i-a dedicat o carte lui Ilie Motrescu, intitulată „Restituiri Ilie Motrescu”, a publicat o vreme revista Crasna, dedicată acestei frumoase localități montane și oamenilor vrednici de aici, a organizat la București o expoziție și o întâlnire dedicată celor 80 de ani ai poetului, cu 5 ani în urmă. În anul 2001, a adus de la București o placă comemorativă care a fost instalată pe peretele casei părintești a poetului. Ajutat de frații Motrescu a scos de sub tipar și monografia acestei localități de la poale de munte, cu titlul „Crasna, un colț de eternitate românească”. Tot prin osârdia sa a fost deschis în incinta liceului din Crasna, un muzeu dedicat lui Ilie Motrescu, devenit ulterior muzeul etnografic „Ilie Motrescu”. Materialele dedicate poetului martir, au fost aduse și donate muzeului de domnia sa de la București. Personal am contribuit la îmbogățirea acestui fond al muzeului cu cărți, reviste, ziare dedicate neuitatului crăsnean.
Poeziile din anii de adolescență ale poetului începător pe atunci, din culegerea „Cântarea Carpaților”, au fost traduse de poeta și traducătoarea ucraineană, Maria Gulei, o bună cunoscătoare a limbii române. Un alt ucrainean, pictorul Mycola Bendas, din Storojineț i-a pictat chipul său, iar meșterița Liubov Vascul din satul Mihalcea, i-a cusut chipul pe un prosop de toată frumusețea. Alți poeți ucraineni i-au dedicat versuri și articole de proză.
Din inițiativa Ligii Tineretului român din Ucraina, condusă de jurnalistul și poetul Vitalie Zâgrea au fost organizate la Cernăuți, circa cinci ediții ale Festivalului pentru copii și tineret „Ilie Motrescu”. Versurile tinerilor condeieri au fost publicate în circa două volume de poezie.
Poetul și avocatul Emil Ianuș din comuna Horodnic, România, a sculptat chipul său în lemn. Are de fapt o întreagă colecție de sculpturi în arhiva sa personală. Poetul și criticul literar Ștefan Hostiuc i-a adunat poeziile în volumul „Opera poetică”.
Mai mulți poeți consacrați, dar și amatori i-au dedicat versuri poetului crăsnean. O parte dintre ele le-am inclus în volumul „Cu gândul la poetul Ilie Motrescu”. Mulți ziariști și colaboratori ai ziarelor noastre românești i-au dedicat articole și proză. Împreună cu cei doi redactori șefi a două ziare care apar și astăzi, Gazeta de Herța și Monitorul Bucovinean, domnii Vasile Bâcu și Nicolae Șapcă, am publicat și cărți la editurile lor, dar și zeci de articole în aceste două săptămânale. Pe paginile altor publicații care acum apar online, Zorile Bucovinei, Libertatea Cuvântului, BucPress, și multe altele din România și Republica Moldova, am publicat zeci de articole despre viața și destinul zbuciumat al unuia dintre cei mai de valoare poeți din perioada postbelică. Poezii, traduceri ale poeziilor poetului, în diferite limbi, crâmpeie din amintirile sale, articole de publicistică publicate pe paginile ziarului „Zorile Bucovinei”, însemnări despre poet și creația sa au văzut lumina tiparului în zeci de cărți, almanahuri, reviste, apărute la diferite redacții și edituri etc.
Elevi și tineri citesc și recită poeziile poetului. Unele dintre ele sunt incluse în manualele școlare. Numele, datele biografice ale poetului figurează prin manuale atât românești cât și ucrainene. Personal am scris de multe ori și în limba ucraineană despre acest vrednic fiu al plaiurilor carpatine, care merită și trebuie cunoscut de toți.
Tuturor, îmi cer scuze, că nu-i pot pomeni pe toți, le aduc sincerele mele mulțumiri și toată recunoștința mea.
Vom vorbi în acest an jubiliar mult despre regretatul poet, animator al vieții culturale, ziarist, publicist, patriot, crăsnean, român, care a fost și a rămas pentru noi — Ilie Motrescu. În măsura posibilităților îi vom publica sau republica unele versuri. Vom readuce în fața cititorilor date din biografia și destinul său. Ilie Motrescu, nu aparține doar Crasnei, nu aparține doar Bucovinei, el aparține acum întregii lumi. Merită și trebuie cunoscut și promovat.
Iar datorită sârguinței președintelui fondator al Asociației Dacia Străbună, neobositului domn Ioan Ițco, din Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, cel care a inițiat Galeria oamenilor de seamă, începând cu acest an jubiliar, portretul poetului își va ocupa locul alături de alți mari reprezentanți ai neamului nostru. Tot cu membri fondatori ai acestei Asociații, am inițiat un program de vizite pentru a ne cunoaște Bucovina mai îndeaproape. Primele vizite au fost făcute la Crasna, la muzeul care poartă numele poetului, la biblioteca sătească, unde este amenajat un perete întreg dedicat neuitatului lor consătean, cu care se mândresc mult.
În acest an jubiliar, după cum ne-a comunicat domnul Laurențiu Dragomir, va fi de asemenea organizată la București o expoziție dedicată poetului, iar la Cernăuți, Crasna, dar și în alte localități, la biblioteci, licee, cămine culturale, muzee, alte instituții de cultură și literatură, sperăm că vor avea loc expoziții, recitaluri de poezie, prezentări de carte, omagieri dedicate poetului Ilie Motrescu.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com