Moscova era indignată și se pare că se gândea la perspectivele de viitor ale lobby-ului pro-rus din Moldova. Oficialii ruși erau „îngrijorați” că Moldova se apropie mai mult de România decât de Rusia, așa cum ar fi dorit Kremlinul. Ei vorbeau chiar despre schimbări inevitabile în nivelul relațiilor diplomatice dintre cele două țări, dacă nu chiar despre ruperea lor completă. La sfârșitul lunii martie, Ministerul moldovean al Afacerilor Externe a declarat persona non grata trei angajați ai Ambasadei Rusiei la Chișinău. Ministerul Afacerilor Externe a justificat decizia prin existența unor dovezi clare ale activităților personalului ambasadei ruse, care contrazic statutul diplomatic în Republica Moldova. Cu puțin timp înainte, Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, nu a acceptat scrisorile de acreditare ale ambasadorului rus A. Ozerov, care a fost numit în funcție în luna septembrie a anului trecut. Potrivit lui Sandu, scrisorile de acreditare nu au fost acceptate din cauza „declarațiilor disprețuitoare” ale oficialilor ruși, care au arătat lipsa de respect a Kremlinului față de țară, suveranitatea și integritatea sa teritorială.
Trebuie remarcat faptul că relațiile dintre Moscova și Chișinău s-au deteriorat recent în mod semnificativ, constată expertul. De exemplu, Moldova și-a anunțat intenția de a denunța Tratatul de prietenie și cooperare dintre Federația Rusă și Moldova și de a închide așa-numitul Centru Cultural Rus, care era departe de a fi un centru cultural, ci era de fapt plin cu agenți de influență ruși deghizați în personalități culturale. În general, relațiile dintre Rusia și Moldova s-au deteriorat semnificativ în ultimii ani, iar acest lucru este de înțeles. Președinta Maia Sandu a acuzat în mod repetat Kremlinul că încearcă să destabilizeze guvernul moldovean și că exercită presiuni asupra politicii interne a țării. În replică, diplomații ruși recurg din ce în ce mai des la declarații provocatoare pentru a sublinia încălcarea de către partea moldoveană a normelor internaționale care reglementează relațiile diplomatice. Guvernul moldovean aderă la o linie proeuropeană transparentă, iar Președinta Maia Sandu a condamnat în mod deschis și repetat măsurile agresive ale Moscovei, inclusiv invazia Ucrainei, și încercările de a influența politica internă.
În același timp, este evident că Rusia încă mai consideră Moldova drept „străinătatea sa apropiată” și își menține sute de soldați în regiunea separatistă Transnistria, ceea ce complică considerabil situația. Încercările Moscovei de a-și păstra dreptul de a controla republicile post-sovietice și menținerea lor efectivă în sfera sa de influență sunt destul de evidente și nu reprezintă niciun secret. În acest fel, Kremlinul încearcă să se îndrepte spre o versiune de vis a unei URSS reînnoite sub conducerea de necontestat a Rusiei, ca o încercare de a-și restabili fosta putere și glorie imperială. Cu toate acestea, acest lucru nu se face întotdeauna într-un mod „prietenos”, ci mai degrabă invers — Kremlinul este obișnuit să acționeze prin forță, șantaj, intimidare și chiar război deschis. Este ceea ce vedem acum în Ucraina, unde teroarea mortală a Rusiei durează de patru ani.
Tensiunile dintre Rusia și țările est-europene cresc pe măsură ce alianțele strategice se schimbă și politicile pro-europene din fostele republici sovietice se consolidează. În Republica Moldova, statisticile arată că numărul susținătorilor unirii cu România crește treptat. Această mișcare devine din ce în ce mai populară, dar, după cum putem vedea, este combătută cu înverșunare de forțele politice pro-ruse. Moscova se opune apropierii dintre Chișinău și București, deoarece nu dorește să piardă influența în regiune. În același timp, unificarea Republicii Moldova cu România este o problemă complexă, complicată de multe aspecte juridice și politice. Iar decizia aparține cetățenilor din aceste state, nu Rusiei, oricât de mult și-ar dori Moscova. Manipulările în jurul Moldovei și încercările de a împiedica progresul cu succes al acesteia spre UE rămân printre prioritățile strategice ale Kremlinului. Să ne amintim cum rușii încearcă constant să submineze situația și stabilitatea din Moldova, recurgând chiar la organizarea de lovituri de stat în țară. Încercări de subminare a situației din Moldova au fost făcute în toamna anului 2022 și în toamna anului trecut și se pare că ele vor continua și în această primăvară. În plus, se preconizează că campania parlamentară din 2025 va fi mult mai dificilă pentru actuala guvernare a Moldovei, deoarece toate eforturile agenților de influență ruși se vor concentra pe răzbunare și formarea unei coaliții pro-ruse.
UE și Moldova au un viitor comun, după cum demonstrează măsurile sistematice luate de autorități și voința poporului moldovean în referendumul de anul trecut. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că Rusia a cheltuit aproape 100 de milioane de euro încercând să perturbe alegerile prezidențiale din Moldova, precum și referendumul privind aderarea țării la UE. Iar acum, Kremlinul face tot posibilul pentru a împiedica și mai mult aderarea Moldovei la UE, răspândind ideea că integrarea europeană este echivalentă cu alegerea războiului. Comentând situația din jurul războiului ruso-ucrainean și încercările de a încheia un armistițiu, Președintele francez, Emmanuel Macron, a declarat recent, într-un interviu acordat presei franceze, că o pace justă și durabilă nu poate fi obținută prin abandonarea Ucrainei. Dacă dictatorul rus Vladimir Putin nu este oprit acum, el „va merge cu siguranță în Moldova și, eventual, mai departe în România”: așa a comentat Macron situația. Macron nu exclude faptul că Europa în comun trebuie să-l oprească pe Putin. Până acum, Forțele Armate ale Ucrainei au făcut acest lucru în mod eroic, apărând frontierele europene comune și viitorul european comun atât al Moldovei, cât și al Ucrainei.
Taras POPOVYCI,
expert
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com