În luna noiembrie, când marcăm în fiecare an Ziua Bucovinei, îl comemorăm și pe poetul de pe Valea Siretului, decanul poeziei românești din draga noastră Bucovină, regretatul și neuitatul Vasile Levițchi. Ar fi depășit pragul unui secol, dar deja de aproape trei decenii nu-l mai avem printre noi.
A fost și a rămas un om deosebit. Mă număr printre cei din generația cărora au avut în viață marea fericire să-l cunoască. Mă mândresc cu acest fapt pe tot parcursul vieții.
Vasile Levițchi a fost unicul poet român (moldovean, cum se spunea pe atunci), care a fost prezent în anii mei de școală, la o întâlnire cu noi, elevii și profesorii școlii medii din Pătrăuții de Jos. Până azi mi s-au întipărit în memorie acele neuitate versuri pe care le citea poetul despre două fete ce cântau în vagon, despre teii din Bucovina, despre mândra vale a Siretului, despre alte lucruri frumoase. A fost unica întâlnire cu un asemenea om în toți anii noștri de școală. A fost ca o rază de soare, printre acele multe și numeroase adunări comsomoliste, seri ateiste, manifestări de tot genul despre partid, Lenin, Kremlin, puterea sovietică, colhoz etc.
Aveam să-l cunosc pe marele nostru poet, traducător, eseist, profesor Vasile Levițchi cu mulți ani mai târziu. Deja fiind profesoară la Liceul din Cupca, mai ales pe la începutul anilor ‘90, când a început lungul și anevoiosul nostru drum al renașterii naționale.
A fost prezent atunci la prima Mare Adunare Națională a românilor din Cernăuți, la primul Congres al românilor nord-bucovineni, la alte manifestări de suflet ale neamului nostru. Ne-a rămas în memorie înființarea Filialei Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” în satul Cupca. A fost prezent atunci pe scena școlii, alături de alte mari personalități din Bucovina noastră. A vorbit frumos, cumpătat, liniștit, cum doar el putea să o facă.
Ne întâlneam cu domnia sa la ceremoniile de la Cernăuți, pe la începutul anilor ’90. Mereu calm, cumpătat, liniștit, îngăduitor… Iar până atunci trecuse prin atâtea încercări. Fusese „invitat” să plece din postul de redactor-șef de la „Zorile Bucovinei”, iar mai pe urmă și de la Catedra de Filologie Română (moldovenească, cum i se spunea pe atunci) a Universității cernăuțene. Noi care cunoșteam, doar parțial ceea prin ce trecuse, ne miram de unde atâta răbdare, bunătate, îngăduință…
A fost un poet deosebit. A scris poezii bune. A descris plaiul, baștina, meleagul natal, Bucovina. Le-a iubit din toată inima.
A fost printre primii care a scris despre poetul Ilie Motrescu, atunci, când poetul a dispărut în mod misterios. De fapt, el a fost redactorul-șef al noului ziar „Zorile Bucovinei”, care atunci, în îndepărtatul an, 1967, l-a adus la acest ziar, pe tânărul și promițătorul poet Ilie Motrescu, unde a lucrat în secția de cultură, până la tragica sa dispariție.
Așa s-a întâmplat, că la Simpozionul de la Chișinău, din 2002, la comemorarea poetului-martir Ilie Motrescu, am fost invitați la mormântul lui Vasile Levițchi din cimitirul orașului, unde își dorm somnul de veci atâtea personalități ale culturii și literaturii basarabene, de fiul Valeriu și fiica acestuia. Iar regretata doamnă Maria Motrescu-Popescu, sora poetului Ilie Motrescu, a pus și un buchet de crizanteme albe pe mormântul copământeanului nostru.
Mereu îl vom păstra în inimile noastre ca pe un om deosebit, pe un poet de valoare, o personalitate a Bucovinei noastre – leagănul talentelor din toate timpurile.
La începutul lunii noiembrie, al anului 2025, am fost cu câțiva membri ai Asociației DACIA STRĂBUNĂ la Carapciu pe Siret, satul de baștină al poetului Vasile Levițchi. Consătenii, pedagogii acestui prestigios liceu îi păstrează amintirea, prin cărțile ce le au în biblioteci, prin fotografiile, citatele, și în viitorul apropiat, prin deschiderea camerei din viitorul muzeu al satului. Am admirat portretul poetului făcut în creion de elevul acestei instituții de învățământ Vitalie Levciuc. Un adolescent talentat, care a desenat chipurile mai multor poeți români și ucraineni, ce pot fi admirate în incinta liceului. Am văzut o expoziție de cărți în aceste zile ale lui Brumar și la biblioteca din satul Prisăcăreni, condusă de inimoasa doamnă Rodica Zegrea.
La muzeul istorico-etnografic al satului Cupca, avem o mapă cu reviste, ziare, fotografii legate de viața și activitatea poetului bucovinean. Bineînțeles, că am în biblioteca mea personală câteva cărți de ale copământeanului nostru. Atât doar că am numai două în limba română, celelalte fiind în limba moldovenească. Grație criticului literar Ștefan Hostiuc, avem acum în bibliotecile noastre, volumul „Opera poetică” de Vasile Levițchi, care cuprinde opera în întregime a poetului nostru îndrăgit. Am și o serie de reviste și ziare cu articole și poezii de și despre poet. Am scris pe parcursul anilor și eu personal un șir de articole despre neuitatul Vasile Levițchi. Le păstrez, pe toate atât în biblioteca mea personală, unde am și o arhivă bogată, dar și în una dintre mapele, ce se află în incinta muzeului istorico-etnografic al satului Cupca. Cărțile poetului bucovinean, se află în biblioteca noastră școlară, dar și în biblioteca cabinetului de limba și literatura română. De asemenea avem câteva dintre cărțile sale și în biblioteca „Ilie Popescu”, din incinta casei-muzeu din Pătrăuții de Jos.
Anul acesta, la tradiționalul Simpozion de la Pitești, (România), organizat de Fundația MEMORIA, personal, am susținut comunicarea despre poetul bucovinean Vasile Levițchi.
Anual, în preajma zilei de naștere a regretatului Vasile Levițchi, organizăm la Liceul din Cupca, expoziții de carte, citim câte ceva din viața și opera poetului, elevii recită sau citesc poezii de ale sale. Acest eveniment devenit tradițional, este organizat de membrii cenaclului literar „Lămâița”, condus de subsemnata, la care se alătură și profesoarele de limba maternă de la această instituție de învățământ. Este de datoria noastră a pedagogilor, dar și a celor care l-am cunoscut în viață pe Vasile Levițchi, să facem tot posibilul ca numele lui, viața și opera sa să nu fie date uitării.
Eleonora SCHIPOR,
profesoară la Liceul din Cupca
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com