Satul Corovia este situat pe râul Corovia (afluentul stâng al râului Derehlui), la 2 km de stația de cale ferată Valea Cosminului și la hotar cu orașul Cernăuți.
În secolele XIV–XVIII, teritoriul Coroviei, împreună cu pământurile din Ceahor și Molodia, făcea parte din comunitatea Cosmin.
În Dicţionarul lui Grigorovitza (1908) se menționează: „Corovia, comună rurală, districtul Cernăuţi, aşezată pe valea pârâului cu acelaşi nume, afluent al pârâului Derelui, între comunele Ceahor şi Voloca. Suprafaţa: 11,02 kmp; populaţia: 1.481 locuitori, parte români, parte ruteni de religie gr. or. Este aşezată lângă drumul principal Cernăuţi-Siret, din care pleacă 2 drumuri districtuale, unul la Mologhia şi altul la Voloca; nu departe e şi linia ferată Cernăuţi-Hliboca. Are o şcoală populară, cu 2 clase, şi o biserică parohială cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. Această localitate s-a înfiinţat pe teritoriul comunei Cuciurul Mare şi aparţinea, la 1776, mănăstirii Putna. La 1497, regele polon Albert făcu aci revista armatei sale şi, la 1581, a fost loc de luptă cu tătarii. Semnele de hotar menționate coincid în general cu hotarul satului Corovia, înregistrat pe hărțile din secolele XVIII–XIX”.
Mențiunea despre Corovia ca localitate distinctă se găsește în sursele scrise din secolul al XVIII-lea.
În 1497, în apropierea satului Valea Cosminului, domnitorul moldovean Ștefan al III-lea a înfrânt oastea regelui polon Albert.
În vecinătatea satului au fost descoperite rămășițele unei așezări aparținând culturii Cucuteni-Tripolie (mileniul III î.Hr.), epocii bronzului (mileniul II î.Hr.) și slavilor (secolele VIII–X d.Hr.).
În 1904, populația Coroviei era de 1.659 de persoane. Pe atunci, localitatea aparținea județului Cernăuți din Ducatul Bucovinei și era proprietatea Fondului Religios Ortodox. Comunitatea localității avea propria ștampilă cu imaginea unei vaci și inscripția în limba germană „Gemeinde Korowia”.
În 1843, biserica Sfântul Mihail din Corovia, înălţată, în 1818-1822, de Petru Gabora, şi sfinţită în 1824, cu 932 enoriaşi, era slujită de preotul administrator Petre Voronca. În 1867, a fost ridicată o biserică nouă, hramul fiind schimbat (Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril). În 1876, cei 1.274 enoriaşi erau păstoriţi de parohul Ştefan Nichiforovici. În 1907, paroh era Nicolai Mitrofanovici, născut în 1840.
În anul 1857, în Corovia funcţiona o şcoală cu 4 clase, ceea ce înseamnă 120 elevi.
Conform recensământului austriac din 1890, comunitatea satului Corovia era alcătuită din 1.481 de locuitori. Din punct de vedere confesional, 1.448 de persoane erau de confesiune ortodoxă, 17 persoane erau catolici, dintre care 8 greco-catolici, iar alte 15 persoane practicau iudaismul.
După componența națională, stabilită pe baza limbii vorbite, Corovia a fost o comunitate rurală multietnică, în care românii și ucrainenii reprezentau o majoritate absolută. Al treilea grup etnic era reprezentat de evrei, care, conform limbii vorbite, s-au declarat germani.
În anii 70 ai secolului trecut, când a început lărgirea teritoriului Cernăuțiului, cartierul de sud al orașul a fost construit pe terenurile ce aparțineau satului Corovia. În prezent Corovia este subordonată administrativ Consiliului Orășenesc Cernăuți. La începutul secolului al XXI-lea populația localității era de 2.992 persoane.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com