La 10 aprilie 1585 a murit Papa Grigore al XIII-lea. Papa Grigore al XIII-lea (1502-1585), cunoscut și ca papa Gregor al XIII-lea, a fost un papă al Romei din 1572 până în 1585. Numele său laic a fost Ugo Bouncompagni. În anul 1539 a intrat în serviciul Bisericii, în 1558 a fost ales episcop de Vieste, iar în 1565 a devenit cardinal. La 13 mai 1572 a fost ales papă. Unul din cele mai mari merite ale sale a fost actualizarea calendarului iulian (1582). Actualul calendar îi poartă numele, calendar gregorian.
La 10 aprilie 1622, la Kiev s-a stins din viaţă hatmanul Petro Konaşevyci-Sagaidacinyi, eminent activist politic şi cultural ucrainean. A făcut carte la Şcoala din Ostrog, iar în 1601 a venit la Secea Zaporojeană. A participat la luptele împotriva turcilor. Ultima sa luptă a fost sub zidurile Cetăţii Hotinului din 1621. Detaşamentul de cazaci în frunte cu Petro Konaşevyci-Sagaidacinyi, alături de armata polonă a oprit oastea otomană, care ameninţa ţările europene. Hatmanul a fost rănit şi aceasta a grăbit sfârşitul lui.
La 29 martie 1848 /10 aprilie 1848 domnitorul Mihail Sturdza înăbuşă mişcarea revoluţionară din Moldova cu forţa armată. Sub infruenţa evenimentelor revoluţiilor izbucnite în Europa, tinerii moldoveni reveniţi din Occident au preluat valul revoluţionar cu rapiditate, fixându-şi pentru început ca obiectiv înlăturarea domnitorului Moldovei Mihail Sturdza, considerat de ei vinovat pentru toate abuzurile şi nedreptăţile din ţară. Importul de democraţie urma să fie făcut printr-un program de 35 de revendicări ale protestatarilor sub titlul de Petiţie-Proclamaţie. Domnitorul Mihail Sturdza a mimat negocierile luând în spate măsuri de represiune. În cadrul intervenţiei de înăbuşire a mişcării revoluţionare din Moldova au loc mai multe arestări, iar 13 conducători (printre care şi Alexandru Ioan Cuza) au fost trimişi sub stare de arest la Galaţi, pentru a fi exilaţi în Turcia. Şase dintre cei 13 au reuşit să scape la Brăila, de unde au trecut în Transilvania.
La 10 aprilie 1893, la Cuhneşti, judeţul Bălţi, în gubernia Basarabia, s-a născut patriotul și omul politic român Constantin Leancă, preşedintele Zemstvei Bălți din 1917 şi deputat în Parlamentul României 1919-1939. La începutul lui martie 1918 a fost unul dintre autorii unei scrisori trimise Sfatului Ţării de la Chişinău (Repblica Democratică Moldovenească, succesoarea guberniei Basarabia) în care era revendicată Unirea Basarabiei cu România. În perioada Interbelică a fost membru al Partidului Ţărănesc din Basarabia, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc din momentul creării acestuia, prin fuziunea, în 1926, a Partidului Ţărănesc (Ion Mihalache) şi a Partidului Naţional din Transilvania (Iuliu Maniu).
La 10 aprilie 1912 s-a născut Ilie Cleopa, arhimandrit și duhovnic la Mănăstirea Sihăstria. Părintele Cleopa (pe numele de mirean, Constantin) s-a născut într-o familie de țărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei lui Alexandru Ilie. A urmat cursurile școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea. În decembrie 1929 se alătură obștii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, sunt primiți în obștea schitului. În este tuns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de „Cleopa”.
În 1947 Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie este hirotonisit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmărit de Securitate, se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar la 30 august 1949 arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava, unde se transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria. Între 1952-1954 este urmărit de Securitate și se retrage în Munţii Stănişoarei. După doi ani este readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian. În 1956 revine la metanie, iar în primăvara anului 1959 se retrage pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își petrece următorii 5 ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști și povățuiește fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani. Încetează din viață la 2 decembrie 1998. Majoritatea lucrărilor sale văd lumina tiparului post-mortem.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com