Cântă cucul singuratic
De se clatină-o sulcină,
O măicuță-mbătrânită
Tot oftează și suspină.
– Cânți din vârful pomului,
Păsărică cenușie?
Ai durerea omului,
N-are cine să te mângâie?
Ți-ai lăsat în alte cuiburi
Puii ce ți-au fost averea,
Și-acum, cuce, prin cântare
Cauți să-ți alini durerea?
Și-a pierdut, biata, feciorii
În războiul blestemat,
S-au dus unul după altul,
Dară veste nu i-au dat.
Și din marea bătălie
De când fiii n-au venit,
Nu s-au mai uscat nici astăzi
Ochii ei. Și a orbit.
Și la grele bătrânețe
Parcă au uitat-o toți,
Dumnezeu n-a vrut să-i lase
Nici milă de la nepoți.
Se tot roagă ca să-i vină
Măcar unul din flăcăi,
Dar zădarnică i-e ruga
Și apusul e-n văpăi.
Au rămas doar casa veche,
Umbra nucului din prag,
Lacrimi ce stau de veghe
Pe obrazul ei, șirag…
Sergiu BESPALCO
s.Stălineşti, CT Mămăliga
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com