La 13 decembrie, după calendarul pe stil nou, creştinii ortodocşi români îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Dosoftei. El s-a născut în anul 1624 la Suceava, iar la Sfânta Taină a Botezului a primit numele de Dimitrie. A studiat la început acasă și la Iași la Colegiul de la Trei Ierarhi, înființat pe vremea domnitorului Vasile Lupu. A mers după să studieze spre Liov, la Școala Frăției Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”. Aici a învățat limba greacă, latină, slavona bisericească și polona, devenind unul dintre poligloții din acea vreme. În anul 1649 s-a călugărit la Mănăstirea Probota, unde a primit numele Dosoftei. În anul 1658 a fost ales și hirotonit Episcop de Huși, apoi Episcop la Roman, iar în anul 1671 a fost numit Mitropolit al Moldovei. De-a lungul vieții sale a trudit neîncetat pentru slujba poporului român și a limbii românești. Pe vremea mitropolitului slujbele se țineau în limba greacă sau în slavonă, limbi pe care poporul nu le mai înțelegea. Una dintre preocupările sale a fost aceea ca poporul să înțeleagă ceea ce se vorbește în biserică: „sa-ntaleaga tot spasenia lui Dumnedzau cu intreg inteles”. Mitropolitul Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari cărturari români din secolul al XVII-lea. A fost primul poet național, primul traducător în limba română al cărților de slujbe religioase, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător în limba română al unor cărți din literatura dramatică și istorică universală, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripții. Mai este cunoscut drept o personalitate din viața culturală și spirituală românească și pentru traducerile sale făcute din literatura patristica și munca contribuția lui la formarea limbii românești.
În 1686, în urma campaniei de retragere în Moldova, soldații polonezi l-au luat cu ei ostatic pe Mitropolitul Dosoftei care a rămas în exil până acesta s-a dus în Împărăția Cerurilor. S-a stins din viață pe 13 decembrie 1693. A fost înmormântat la Biserica „Nașterea Domnului” din Zolkiev, Ucraina. Sfântul Ierarh Dosoftei a fost canonizat după ce a fost aprobat de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care a avut loc în data de 5-6 iulie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a avut loc pe 14 octombrie 2005, la Catedrala Mitropolitană din Iași.
De asemenea, în această zi sunt cinstiți Sfinţii Mucenici ai lui Hristos: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest. Sfântul Evstratie era de loc din oraşul Aravraca şi era căpetenie în oştirea ducelui Lisie. Dorea să-şi dea pe faţă credinţa, dar se temea, că nu ştia cum va fi sfârşitul mărturisirii sale. De aceea a poruncit unuia din slujitorii săi să pună centura sa în biserica din Aravraca. Că îşi zicea: „Dacă va intra în biserică preotul Avxentie şi va lua cu el centura, atunci îndrăznirea şi mărturisirea lui va fi după placul lui Dumnezeu şi nu se va teme de nimic din cele aşteptate, când se va înfăţişa înaintea ducelui. Dar dacă altcineva din biserică va lua centura, atunci să poarte încă mai departe în ascuns credinţa în Hristos şi să nu o vădească”. Când a văzut că sfârşitul ispitirii sale s-a făcut după cum gândea, căci preotul Avxentie luase centura, a înţeles că mărturisirea lui pentru Hristos se va termina cu bine şi s-a hotărât să se înfăţişeze înaintea lui Lisie şi să mărturisească cu îndrăznire credinţa sa.
Când au fost aduşi la scaunul de judecată nişte sfinţi mucenici, Evstratie stătea şi el alături de Lisie, că era căpetenie în oştirea lui. Atunci el, cel dintâi, a strigat tare că este creştin. Tiranul i-a smuls centura şi a poruncit să-l dezbrace şi să fie chinuit în multe feluri; dar el le-a răbdat pe toate cu seninătate. Aceasta a adus la credinţa în Hristos şi pe Sfântul Evghenie, prietenul său. Acesta a mărturisit cu îndrăznire că are aceeaşi credinţă ca Sfântul Evstratie şi că dă aceeaşi închinăciune Dumnezeului cinstit de acela. Atunci Sfântul Evstratie a fost şi el chinuit cumplit. Văzând aceasta, Sfântul Mardarie s-a alăturat Sfântului Evstratie şi au fost aduşi amândoi la cercetare înaintea lui Lisie. Mai întâi i s-a tăiat capul Sfântului Avxentie, pentru că s-a numit creştin. Iar Sfinţii Mardarie şi Evghenie au murit în timpul chinurilor.
Sfântul Orest a fost cunoscut că e creştin când a ridicat mâna ca să arunce cu suliţa la ţintă. Atunci, răsucindu-se ca să ţintească, i-a ieşit afară din sân crucea pe care o ţinea la piept, ca pe o pavăză. A fost întrebat de ce o poartă, iar el a răspuns că este rob al lui Hristos. Lisie l-a legat şi pe el alături de Sfântul Evstratie şi i-a trimis pe amândoi la Agricola, care i-a cercetat şi i-a supus la chinuri. Întâi şi-a aflat sfârşitul Sfântul Orest, fiind aşezat pe un pat de fier înroşit în foc. Pe urmă a fost aruncat într-un cuptor aprins şi Sfântul Evstratie, şi acolo şi-a primit cununa muceniciei.
După calendarul creştin ortodox pe stil vechi, la 13 decembrie este cinstit Sfântul Apostol Andrei. Pentru că Andrei a fost cel dintâi chemat să recunoască pe Hristos ca fiind Mesia, a primit între apostoli supranumele de „primul chemat” sau „cel dintâi chemat”. Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Petru, şi împreună au fost primii ucenici ai lui Hristos. Spre deosebire de fratele său care era căsătorit, Andrei a ales să-şi trăiască viaţa în feciorie. Ajunge ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, iar în momentul în care Ioan descoperă că Hristos este Mesia, lasă toate şi Îl urmează pe Mântuitorul. După Pogorârea Sfântului Duh, prin tragere la sorţi, Apostolii au primit teritoriile unde să predice. Astfel, Sfântul Apostol Andrei va predica în Scytia şi Asia Mică. Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu se cunoaşte cu exactitate anul morţii sale, se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuţiile lui Nero (54-68) sau Diocleţian (81-96). Potrivit tradiţiei, a fost răstignit pe o cruce în formă de „X”.
Calendarul popular atestă că, dacă în ziua de 13 decembrie este deja zăpadă, iarna va fi geroasă şi cu multă zăpadă. Dacă apa în iazuri e liniştită, iarna va fi fără furtuni. De e zi geroasă şi cu soare, e semn de belşug în recolte. Dacă până la 13 decembrie nu s-a format stratul de zăpadă, iarna va fi cu puţină zăpadă. Dacă în această zi a căzut zăpada, ea se va topi tocmai în aprilie.
Trebuie să ținem cont de faptul că în natură au avut loc mari schimbări și unele din semnele timpului și-au pierdut actualitatea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com