La 31 ianuarie anul 106 s-a terminat reconstrucția podului peste Dunăre (cu o lungime de 1.135 metri) la Drobeta. Podul a fost reconstruit din porunca împăratului roman Traian şi a intrat în istorie ca „podul lui Traian”. El a fost construit de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei, între primăvara anului 103 și primăvara anului 105 pe Dunărea de Jos, la est de Porțile de Fier, în orașul Drobeta-Turnu Severin. Scopul construcției a fost de a facilita transportul trupelor romane conduse de Traian și a proviziilor necesare celei de-a doua campanii militare de cucerire a Daciei, al cărei rege era Decebal. Nu se cunosc amănunte despre metoda de construcție, dar se presupune că Apolodor, cu ajutorul triburilor dace din sudul Carpaților (Oltenia actuală), aliate ale romanilor și potrivnice lui Decebal, a deviat cursul Dunării și apoi a ridicat picioarele podului. Odată cu construirea podului, au fost ridicate două castre numite Drobeta și Pontes, pentru paza podului.
Apolodor sau Apollodoros din Damasc (60-125) a fost un arhitect greco-sirian, favorit al împăratului roman Traian. Este creditat cu numeroase monumente și clădiri, printre care Podul lui Traian peste Dunăre, Forul lui Traian de la Roma, Columna lui Traian, inaugurată la 12 mai 113.
În ziua de 31 ianuarie 1418 a murit Mircea cel Bătrân, domn al Țarii Românești între anii 1386-1418, erou al luptei antiotomane. A fost înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie 1418. Mircea cel Bătrân, numit de către istoricul german Leunclavius „principe între creştini cel mai viteaz şi cel mai ager”, era fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, la 23 septembrie 1386. În actele oficiale, Mircea apare ca „în Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn”. În istoriografia română este atestat sub numele Mircea cel Mare. Primind țara în plin proces de dezvoltare, Mircea Voievod continuă consolidarea economiei, armatei, administrației și bisericii, centralizează puterea, emite monedă, stimulează comerțul, dezvoltă mineritul și agricultura. Semnează spre sfârșitul domniei (1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost obligat să trimită la Constantinopol un fiu drept garanție. A domnit peste Valahia timp de 32 de ani. În timpul domniei lui Mircea Țara Românească a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud și de la Porțile de Fier în vest până la Marea Neagră în est.
La 31 ianuarie 1813, la Chişinău a avut loc inaugurarea de către mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a Seminarului Teologic. Fiind găsit localul potrivit, mitropolitul Gavriil a dispus Dicasteriei, la 27 ianuarie 1813, să inaugureze seminarul în ziua de 31 ianuarie 1813 şi, vestind despre aceasta în toate ţinuturile Basarabiei, să invite la învăţătură pe toţi doritorii, dar, mai cu seamă, pe copiii slujitorilor bisericeşti. Dicasteria a expediat protopopilor din ţinuturi avize privind inaugurarea seminarului abia în zilele de 1-2 februarie 1813. Despre inaugurarea seminarului Bănulescu-Bodoni l-a anunţat, prin adresa din 29 ianuarie 1813, pe Scarlat Sturza, comunicându-i că va deschide, deocamdată, două clase, drept local servind camerele ocupate temporar de Comisia de Aprovizionare, iar pentru realizarea programului de instruire a ales profesori capabili. Astfel, Seminarul Teologic din Chişinău, precum s-a încetăţenit în istoriografie, a fost deschis la 31 ianuarie 1813. Consultând actele vremii, istoricii au tras concluzia că în ziua respectivă s-a desfăşurat festivitatea de deschidere a seminarului, pe când studiile au început pe data de 1 februarie 1813, întrucât în lista elevilor seminarului, întocmită la 23 ianuarie 1814, figurau 53 de elevi, 10 dintre ei fiind înmatriculaţi la 1 februarie 1813, iar restul – pe parcurs. La Seminarul Teologic din Chișinău a activat un foarte bun cunoscător al cărții și teologiei, Pavel Lotoțchi. El a fost unul dintre profesorii care s-au ocupat îndeaproape de educarea lui Alexei Mateevici, viitor preot și poet, autorul celebrei poezii „Limba noastră”.
La 31 ianuarie 1843, în Costâna, Suceava, s-a născut Ion Bumbac, scriitor și profesor. Studiile gimnaziale le-a făcut la Suceava și Cernăuți, unde l-a avut profesor pe Aron Pumnul, la care a și locuit, împreună cu fratele său, Vasile Bumbac și cu Mihai Eminescu. A studiat la Universitatea din Viena, unde a fost prieten și cu Ioan Slavici. A devenit membru al Societății literar-științifice a studenților români, dar a fost un antijunimist convins și un adept al purismului în limbă. În 1872, după terminarea studiilor universitare, a fost numit profesor de limbile latină și română la gimnaziul din Suceava, apoi la Catedra de limbă și literatură română a gimnaziului din Cernăuți, unde a funcționat un timp și ca director. Împreună cu alți intelectuali, a înființat Societatea Filarmonică Armonia (1881) și Societatea Culturală Concordia (1885), ambele având țelul de a consolida unitatea culturală a românilor bucovineni. A colaborat cu versuri, nuvele și articole la publicații periodice din Transilvania și Bucovina, între care Familia, Gazeta de Transilvania și Șezătoarea. A publicat, în mai multe ediții, un manual școlar de limba și literatura română. A avut intenția să scrie o epopee națională, „Florinta”, din care s-au publicat două cânturi. S-a ocupat de chestiunea Bucovinei, a statutului provinciei și a opțiunilor culturale posibile în contextul dat: „Privire istorică asupra trecutului politic-social și național al „ducatului Bucovinei”. Ion Bumbac a decedat la 25 mai 1902, la Cernăuți.
La 31 ianuarie 1918 a decedat la Praga Ivan Puliui (1845-1918), fizician, inventator și patriot ucrainean, care a contribuit la utilizarea razelor X în obținerea radiografiilor medicale. A fost cel care i-a furnizat fizicianului german, Wilhelm Conrad Röntgen, una din lămpile cu care acesta a obținut ceea ce a numit „raze X”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com