La 17 iunie, stil nou, sunt cinstiți Sfinții Manuil, Savel și Ismail. Ei au fost frați s-au născut din tată păgân și mamă creștină. Mama lor i-a botezat creștinește. Cei trei frați au fost ofițeri la curtea împăratului persan. Au fost trimiși de împărat către Iulian Apostatul (361-363) pentru a negocia și consfinți un tratat de pace între imperiul persan și cel roman. La Calcedon era în acea vreme un festival păgân, unde împăratul Iulian Apostatul aducea alături de nobilii săi jertfe idolilor. Cei trei frați, Manuil, Savel și Ismail, nu au mers la festival spunând că sunt creștini ortodocși și ei nu merg să aducă jertfă idolilor. După cele spuse, frați Manuil, Savel și Ismail au fost aruncați în temniță și supuși la nenumărate chinuri, timp în care ei îi mulțumeau Lui Dumnezeu pentru chinurile la care erau supuși atunci: „Iisuse preadulce, scumpe ne sunt noua aceste chinuri, pentru dragostea numelui Tău!”. După această rugăciune un înger s-a coborât din Cer și a luat durerea celor trei sfinți. Împăratul Iulian Apostatul, când a văzut că aceștia nu slujesc idolilor, a poruncit să fie executați și să li se taie capul și trupurile lor sa fie arse. Când au fost omorâți, s-a produs un cutremur în urma căruia pământul s-a deschis și trupurile mucenicilor au fost luate în pământ din fata păgânilor pentru a nu fi arse.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, în această zi este prăznuit Sfântul Mitrofan, primul patriarh de Constantinopol. El a trăit în zilele marelui Constantin, întâiul împărat al creştinilor, fiind fiu a lui Dometie, care era frate al împăratului Prov, şi a născut doi feciori: pe Prov şi pe Mitrofan. Mitrofan, cugetând cu socotire deplină credinţa idolilor ca rătăcită şi mincinoasă, a venit la credinţa lui Hristos şi s-a botezat. Şi mergând la Bizanţ, locuia cu Tit, episcopul aceleiaşi cetăţi, care era om sfânt şi purtător de Dumnezeu, care văzând pe Mitrofan că era împodobit cu fapte bune, l-a introdus în clerul bisericii. După moartea episcopului Tit, a luat scaunul Dometie, tatăl Sfântului Mitrofan; şi după moartea lui Dometie s-a făcut episcop Prov, fiul lui, şi ţinând Biserica zece ani, s-a mutat către Domnul; şi îndată s-a suit în scaunul Bizanţului Mitrofan, fratele lui Prov şi fiul lui Dometie; pe care aflându-l marele Constantin, episcop la Bizanţ, şi luând aminte şi la buna faptă a lui, şi la tocmirea firii sale şi la sfinţenia ce avea, spun că numai puţin pentru dânsul, dar mai ales pentru plăcerea locului cetăţii ce era cu aer sănătos, şi roditor şi lângă mare, aşezat fiind între doua părţi ale lumii (a Europei şi a Asiei) a îndrăgit locul şi a arătat asupra lui atâta dorire şi nevoinţă, şi nu s-a scumpit de cheltuială şi a zidit marea cetate a Constantinopolului, care întrecea pe toate cele făcute de oameni, şi era mai presus de acelea. Întru care a aşezat puterea şi împărăţia, mutând-o de la Roma cea veche. Strângându-se Sinodul cel dintâi, ce s-a făcut la Niceea, fericitul acesta Mitrofan n-a luat parte din pricina slăbiciunii şi a bătrâneţii, căci zăcea în pat, veştejindu-i-se fireasca putere de îndelungarea vremii, ci a trimis pe cel mai întâi dintre preoţi, pe Alexandru, bărbat cinstit, pe care şi moştenitor al scaunului l-a făcut.
Potrivit tradiției populare, Sfântul Mitrofan este ocrotitorul vânturilor și ploilor. Se spune că dacă în această zi adie vântul, este semn de belșug în recolte, iar ploaia spală toate bolile oamenilor. Dacă plouă în această zi, va fi vreme ploioasă și în următoarele câteva zile. De e zăpușeală de dimineață, vremea se va înrăutăți. Dacă florile miroase puternic, va ploua. Vântul puternic prevestește o recoltă bogată de legume, iar curcubeul – o recoltă bogată de pomușoare.
Este important să se știe că în zilele noastre clima s-a schimbat foarte mult și nu toate aceste semne ale timpului sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com