La 18 iulie, stil nou, este cinstit Sfântul Emilian de la Durostor. Sfântul Emilian a fost soldat în armata romană pe vremea împăratului Flaviu Claudiu Iulian, între anii 361-363. A fost fiul prefectului Sabbatianus, din Durostor. Nu există multe informații referitoare la viața sa, dar în actul său martiric este descrisă pătimirea și trecerea sa la cele veșnice. Atunci a venit la Durostor vicarul Traciei, Capitolin, pentru a se convinge ca toți locuitorii jertfesc idolii. A aflat că toți locuitorii se închină zeilor, a chemat la un ospăț toți dregătorii din cetate. Când ei petreceau, tânărul Emilian a luat un ciocan, a intrat într-un templu păgân și a distrus toți idolii. Pentru această faptă a fost biciuit și aruncat în foc. A ieșit nevătămat din foc, iar soldații lui Capitolin, care erau aproape de acest foc, au fost arși. A rămas ca prin minune nevătămat de foc, s-a însemnat cu semnul sfintei cruci si a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletul meu! Și zicând acestea, a adormit în pace”.
În această zi, după calendarul bisericesc pe stil vechi, este sărbătorit Sfântul Atanasie de la Aton sau Atanasie Anthonitul, un mare sfânt cunoscut pentru multele sale vindecări și faceri de bine. Sfântul Atanasie s-a născut in Trapezunt, din părinți creștini. Rămas orfan la o vârstă fragedă, a fost crescut de un ofițer. Pe când era copil, își conducea prietenii în pădure sau în apropierea unei peșteri și juca rolul de egumen. Acest lucru a fost o prorocie, căci, mai târziu, avea sa ajungă stareț. După ce și-a desăvârșit educația, a intrat în monahism. La rugămintea lui Nichifor Focas (963-969), Sfântul Atanasie va ridica o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. Când participa la masa cu frații din mânăstire, Sfântul Atanasie de la Aton, își împărțea partea lui în așa fel încât, fără ca cineva să își dea seama, el nu mânca mai nimic în afara anafurei împărțite după Sfânta Liturghie. Plin de dumnezeiescul har, Atanasie s-a învrednicit de venirea la el a Născătoarei de Dumnezeu. Aceasta a scos in chip minunat apa dintr-o stâncă, si i-a făgăduit ca ea va fi întotdeauna Stareța Lavrei.
Semnele timpului din această zi sunt legate mai mult de lună. Dacă pe cer luna este luminoasă, toamna va fi caldă și uscată. Dacă lumina lunii are nuanțe verzui, va ploua. Dacă pe frunzele arțarului au apărut picături de umezeală, peste două zile se vor porni ploi îndelungate. Dacă dimineața apare curcubeul, e a ploaie, iar dacă în decursul zilei – se va stârni vânt.
În zilele noastre, în natură au avut loc schimbări climatice esențiale și unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com