La 2 noiembrie pe stil nou este cinstit Sfântul Gavriil Ivireanul. El a fost canonizat de Biserica Georgiei în rândul sfinților celor nebuni pentru Hristos. Părintele Gavriil s-a născut pe 26 august 1929, la Tbilisi, capitala Georgiei. A plecat în pace către patria veşnică pe 2 noiembrie 1995. El a fost canonizat la data de 21 decembrie 2012, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei, având ca dată de prăznuire 2 noiembrie.
De asemenea, sunt pomeniți Sfinții Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Agapie. Ei au fost creștini persani și au primit mucenicia în vremea împăratului Saport al II-lea (339-379). Deoarece au mărturisit că sunt creștini, ei au fost supuși la acea vreme celor mai brutale torturi. În timp ce erau întemnițați, îngerul Domnului s-a coborât de mai multe ori, iar într-una dintre dăți Hristos însuși a făcut-o, în chipul unui bărbat cu fața luminoasă precum soarele pentru a le da răbdare și speranță pentru a trece peste suferințele primite. Rugăciunile lor puternice au reușit să dărâme idolul lui Die și au amuțit pe împăratul Saport. Datorită acestor minuni, mai mulți păgâni au ajuns să se încreadă în bunul Hristos.
După calendarul creştin ortodox pe stil vechi, respectat în deosebi în Ucraina, la 2 noiembrie este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Artemie. Sfântul Mare Mucenic Artemie era de origine egiptean, dar ajunsese comandantul suprem al armatelor lui Constantin cel Mare, atunci când li s-a arătat pe cer crucea biruitoare, și Artemie, văzând-o, a crezut și s-a botezat. Din scrierile istoricului Filostorgiu aflăm că în timpul împăratului Constanțiu (337-361) Sfântul Artemie a însoțit moaștele Sfântului Andrei și ale Sfântului Apostol și Evanghelist Luca de la Patras și respectiv Teba la Constantinopol, misiuni care i-au adus multă bucurie în suflet. Artemie a fost numit prefect imperial în Egipt și a avut chiar titulatura de duce și trimis împărătesc. A deținut această funcție de la Constanțiu până în vremea lui Iulian Apostatul care l-a chemat ca sprijin în războiul împotriva perșilor, în Antiohia. Păgânul împărat tortura doi preoți creștini, Eugen și Macarie, iar Aremie a mers la împărat și le-a luat apărarea, totodată profețindu-i moartea iminentă. Acest lucru l-a înfuriat pe Iulian, i-a retras rangul și însemnele militare și a poruncit să fie bătut și torturat. Plin de răni și de sânge a fost aruncat în temniță, dar Domnul Iisus i s-a arătat și de toate cele ce-l dureau l-a vindecat și l-a încurajat în lucrarea lui. Păgânul împărat, când a văzut minunata vindecare, a dat ordin ca mucenicul să fie zdrobit între două stânci de piatră, dar din nou a scăpat nevătămat. Până la urmă, Apostatul i-a tăiat capul în anul 362 și în anul următor în războiul contra perșilor împăratul a pierit în mod dezonorant, împlinind profeția mucenicului Artemie.
În popor exista tradiţia ca în această zi să fie pusă la murat varza. Se credea că astfel ea va avea mai mult suc şi va fi mai gustoasă. Semnele timpului arată că dacă în ziua de 2 noiembrie este vânt puternic, vremea va fi frumoasă în următoarele zile. Dacă zada nu şi-a scuturat acele, nu va ninge mult timp. Dacă a nins pe pământ uscat, va fi cald. Promoroaca de pe copaci este semn de neroadă în anul care vine. De plouă în această zi, ploioasă va fi întreaga lună. De au sosit la iernat pițigoii, iarna va fi timpurie.
Unele semne ale timpului și-au pierdut actualitatea din cauza schimbărilor care au avut loc în natură.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com