La 25 iunie, stil nou, este pomenită Sfânta Fevronia. Aceasta a trăit în timpul împăratului Dioclețian. La vârsta de 20 de ani, ea se afla într-o mănăstire din Mesopotamia. A fost scoasă și torturată în public de cei trimiși de împăratul Dioclețian pentru a stârpi creștinismul din acea regiune. Fevronia a mărturisit fără să se teamă ca este creștină. Din nefericire, a fost supusă multor chinuri neplăcute. În cele din urmă a primit moarte martirică. Bucățile rămase din trupul ei au fost duse la mănăstire. La o perioadă scurtă de timp a murit şi comandantul acelei expediţii de pedepsire a creştinilor, căci „deodată a căzut asupra lui frică şi spaimă şi a rămas mut”. Martori la tortura înspăimântătoare aplicată Sfintei Mare Muceniţe Fevronia, cei doi comandanţi ai corpului de oaste, Lisimah şi Prim, au crezut în Hristos şi s-au botezat.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, în această zi este cinstit Cuviosul Petru, cel ce în Sfântul Munte al Athosului s-a pustnicit. Acest fericit se afla cinstit cu lumească vrednicie, şi, luptându-se în război cu agarenii, a fost biruit şi, fiind prins, a fost băgat în temniţa din Samara. Iar de acolo peste nădejde scăpând prin mijlocirea Sfântului Nicolae făcătorul de minuni, tot prin povăţuirea acestuia s-a dus la Roma, unde îmbrăcat fiind cu schima îngerească, de către papa cel de atunci, s-a rugat lui Dumnezeu cu stăruinţă, ca să fie povăţuit spre oarecare loc liniştit, ca să petreacă acolo restul vieţii sale în linişte desăvârşită precum se şi făgăduise Domnului. Aşadar într-una din nopţi, a văzut fericitul pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi pe dumnezeiescul Nicolae, în urma ei, şi rugând-o zicea: „Unde porunceşti, Stăpână, ca să-şi petreacă robul tău Petru restul vieţii, precum s-a făgăduit?”. Iar apărătoarea lumii a răspuns: „În muntele Athosului am plăcerea să rămână el, căci pe el l-am ales spre moştenirea mea şi pe cei ce scapă la el îi voi ocroti”. Deşteptându-se cuviosul, a mărturisit darurile cele mari ale Maicii lui Dumnezeu şi ale adevăratului ei rob Nicolae. Pentru care s-a şi dus la Sfântul Munte al Athosului, şi cercetând toate cele de acolo, şi aflând o peşteră întunecoasă plină de târâtoare otrăvite, cu rugăciunea pe toate le-a izgonit de acolo, şi a petrecut după aceea în acea peşteră, ca un fără de trup, neavând nimic cu sine, în afară de trupul său şi hainele cu care era îmbrăcat, dar cu vremea şi acestea tocindu-se, petrecea gol. Hrana sa din început erau ierburile care odrăsleau în preajma peşterii şi ghinda. Mai pe urmă însă, prin ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, s-a învrednicit de hrana cerească, ce i se aducea de înger la 40 de zile. Deci în această netrupească petrecere vieţuind fericitul pe pământ 53 de ani, şi multe ispite suferind de la urâtorul binelui, satana, şi deci toate mai presus arătându-se cu puterea lui Dumnezeu, s-a mutat către El. Pe care l-a aflat un oarecare vânător, viu încă şi aproape de sfârşit fiind. Şi fiind povăţuit de Dumnezeu, a luat cinstitele sale moaşte şi le-a adus la Mănăstirea numită a lui Climent, şi acolo a aşezat această comoară. Iar de acolo le-au luat nişte monahi în vremea nopţii, şi urcându-se într-o corabie, plutind s-au pogorât la un oarecare sat în preajma Traclei, numit Ficomon, şi acolo a rămas această mare şi necheltuită comoară, fiind bine primită şi cinstită şi de episcop şi de popor, şi izvoare de minuni pururea izvorând celor ce cu credinţă se apropie de ea.
Semnele timpului din această zi arată cum va fi vara şi recolta. Dacă roua a căzut de cu seară, vara va fi cu arşiţă. Dacă la răsăritul soarelui cerul este senin, va fi mult fân. De plouă, ierburile vor creşte înalte.
În zilele noastre o parte din aceste semne ale timpului şi-au pierdut actualitatea, din cauza schimbărilor climatice esenţiale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com