La 4 septembrie, stil nou, este sărbătorit Sfântul Mucenic Vavila. El a fost Episcop al Antiohiei în anul 237, timp de 13 ani, până în anul 250. Sfântul Mucenic Vavila a fost cel ce i-a cerut împăratului roman Filip, ce era creștin pe ascuns, să se pocăiască pentru a fi iertat de păcatul mare pe care l-a făcut, ucigându-și urmașul, împăratul Gordian. Împăratul Filip nu și-a dorit să facă acest lucru, iar în timp ce se afla în trecere prin Antiohia, în drum spre Roma, acesta și-a dorit să participe la slujba specială de Paște, însă Episcopul Antiohiei nu i-a permis să-și facă prezența acolo până nu își cerea scuze pentru fapta pe care a realizat-o împotriva urmașului său. În anul 250 viața Sfântul Mucenic Vavila a fost luată în timpul persecuțiilor lui Deciu. Această persecuție i-a vizat pe conducătorii Bisericii Creștine din Imperiu, între primii arestați fiind și Episcopul Antiohiei, Sfântul Vavila. În timp ce era purtat prin oraș în lanțuri, fiind bătut și supus umilinței publice, trei tineri pe nume Urban, Prilidian și Apolonie mergeau în urma Sfântului, fiind ucenicii acestuia.
De asemenea, la 4 septembrie este cinstită Icoana Maicii Domnului „Rugul Aprins”. Ea este sărbătorită în aceeași zi cu Proorocul Moise, are la bază o relatare biblică a Vechiului Testament. În capitolul 3 din Ieșirea, Dumnezeu i se arată lui Moise pe Muntele Horeb, din mijlocul unui rug care „ardea, dar nu se mistuia”. Este cunoscută o istorie veche, despre un incendiu care cuprinsese mai multe clădiri din lemn. În mijlocul focului, o bătrână stătea în fața casei sale, ținând în mână o icoană a Maicii Domnului „rugul aprins». Un martor a văzut-o acolo și a fost impresionat de credința ei. A doua zi, s-a întors la fața locului și a văzut că doar casa femeii era neatinsă, în timp ce toate celelalte din jur au fost distruse. Icoana Maicii Domnului „rugul aprins” este considerată ocrotitoare de incendii. Cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului „rugul aprins” au fost pictate la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, dat fiind faptul că altarul acestei biserici este ridicat pe rădăcina străvechiului rug, unde Moise a vorbit cu Dumnezeu.
Potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, la 4 septembrie este prăznuit Sfântul Mucenic Agatonic. De-a lungul vieții sale, Sfântul Mucenic Agatonic a locuit în orașul Nicomidia și a fost un cetățean al acestuia. El a adus mulți păgâni la credința creștină prin convertire. La ordinul împăratului Maximian (284-305), comisul Evtolmie a fost desemnat să ajungă în Nicomidia. Aici, aflând că principele Nicomidiei se convertise la creștinism, Evtolmie a dispus ca acesta să fie exilat în Tracia. Sub conducerea lui Evtolmie, mulți creștini au suferit și au pierit, printre aceștia numărându-se Zinon, Teoprepie, Achindin și Severian. Sfântul Agatonic a fost martirizat în localitatea Silviria, împreună cu principele Nicomidiei și alți credincioși.
Semnele timpului pentru această zi din calendarul popular arată că, dacă de dimineață este ceață, va fi o zi însorită și frumoasă. Dacă la 4 septembrie a plouat, întreaga lună va fi ploioasă. Cocostârcii încă n-au zburat în țările calde, înseamnă că toamna va fi călduroasă și „vara Arhanghelilor” mai îndelungată. Dacă nu se văd păianjeni, va fi vreme ploioasă.
Unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea, deoarece în natură au avut loc mari schimbări.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com