La 7 decembrie, pe stil nou, este prăznuită Sfânta Muceniţă Filofteia de la Argeş. Sfânta Muceniţă Filofteia a trăit în secolul al XIII-lea, în sudul Dunării, însă nu se ştie cu exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari. Numele sau în limba greacă înseamnă „iubitoare de Dumnezeu”. Pentru ca a dovedit milă faşă de oamenii sărmani, a fost omorâtă de tatăl său, la vârsta de numai 12 ani. Chiar dacă moaştele sale se afla la Curtea de Argeş de la sfârşitul secolului al XIV-lea, abia în anul 1950, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului Sfintei Filofteia. Istoria arata ca moaştele Sfintei Filofteia au fost duse iniţial la Tarnovo, unde au rămas până în anul 1393. După înfrângerea armatelor creştine la Nikopole, crescând ameninţarea turcă, moaştele au fost încredinţate domnitorului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Acesta le-a aşezat în vechea ctitorie domnească, cu hramul „Sfântul Nicolae”, de la Curtea de Argeş, pe atunci catedrala mitropolitana. În acest fel se explică şi alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat după ziua hramului). În tradiţia populara Sfânta Filofteia este numita Poitra lui Nicolae, poítra fiind o zi care urmează după o sărbătoare (sau o precedă) și în care se face praznic.
De asemenea, în această zi este cinstit și Cuviosul Ambrozie. El era de loc din cetatea Romei. Era senator: bărbat destoinic la cuvânt, cântar şi cumpănă a dreptăţii. Nu dădea hotărârile după faţa oamenilor, ci cu nepărtinire şi cu dreptate. De aceea i s-a încredinţat stăpânirea întregii Italii, de către binecredincioşii împăraţi Constantin şi Constant, fiii marelui împărat Constantin. Nu era încă luminat cu dumnezeiescul Botez; era încă printre catehumeni, dar întru nimic nu era mai prejos în virtute şi în viaţă curată decât cei ce se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Prin hotărârea împăratului Valentinian, Sfântul Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului, la moartea episcopului acelei Biserici. Mai întâi a fost botezat, apoi a urcat toate treptele bisericeşti până a ajuns la cea mai de sus. Ca episcop a învăţat pe popor drept şi bine dreapta credinţă; a păzit neatinsă Biserica de orice erezie; a stat alături de cei ce duceau război ereziilor lui Arie, Sabelie şi Eunomie; a scris multe şi felurite cărţi pentru dreapta credinţă; pe împăratul Teodosie, care venise în Milan, după ce săvârşise acea nelegiuita vărsare de sânge în Tesalonic, l-a oprit să intre în biserică; l-a făcut să-şi dea seama de nelegiuirea lui, l-a arătat cât de mare deosebire este între un preot şi un mirean, chiar împărat de-ar fi el, şi l-a sfătuit să nu mai îndrăznească să se apropie de cele dumnezeieşti cu atâta sfruntare şi obrăznicie. După ce a săvârşit fapte îmbunătăţite şi-a sfârşit viaţa, după o bună bătrâneţe.
În această zi, după calendarul bisericesc pe stil vechi, este cinstită Sfânta Muceniţă Ecaterina. Ea s-a născut în Alexandria, pe vremea împăratului Maximinus, în anul 305. Potrivit scrierilor bisericeşti, Sfânta Ecaterina a avut două viziuni. În prima sa viziune Sfânta Ecaterina o vede pe Fecioara Maria cu Mântuitorul în braţe. Din pricina faptului că sfânta nu era creştinată, nu reuşeşte să vadă faţa Mântuitorului. Acest lucru îi descoperă deşertăciune cunoştinţelor ei şi alege să primească Sfântul Botez. În cea de-a doua vedenie i se descoperă Hristos, care îi dăruieşte un inel de logodnă: „Iată, astăzi te primesc pe tine mireasa Mie nestricată şi veşnică, deci să păzeşti tocmeala aceasta cu dinadinsul şi să nu mai primeşti nicidecum alt mire pământesc”. A doua zi, după vedenie, Sfânta Ecaterina rămâne fără cuvinte atunci când vede pe degetul său inelul. Acest moment este cel care i-a schimbat viaţa radical. Sfânta Ecaterina începe să condamne cultul şi miturile păgâne, înfruntă în discuţii publice chiar şi pe înţelepţii din acea perioadă, iar pe unii dintre ei, reuşeşte să-i aducă pe calea credinţei.
Maximian a silit-o pe Sfânta Ecaterina să se confrunte în discuţii cu o adunare de filozofi păgâni, pe care i-a îndreptat pe calea credinţei. Pentru toate acestea, filozofii au fost arşi pe rug. Pentru lupta sfintei împotriva cinstirii zeilor, acesteia i s-a tăiat capul. Potrivit tradiţiei creştine, la tăierea capului nu a curs sânge, ci lapte, iar îngerii au dus trupul Sfintei Ecaterina în Muntele Sinai.
În popor se spune că dacă în această zi e vreme caldă, ea va ţine 10 zile. Dacă stelele pe cer par mai mici, în curând va ninge. Cercurile luminoase în jurul discului lunii prevestesc ger aspru. De e zi senină, iarna va fi geroasă.
Trebuie să se țină cont de faptul că unele semne ale timpului și-au pierdut actualitatea datorită marilor schimbări în natură din ultima vreme.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com