În ziua de 14 aprilie 1941, reprezentanţii Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl pun în lanţuri pe Ilie al lui Dumitru Luchean, născut la 1894, în satul Igeşti din Bucovina, directorul şcolii primare din această frumoasă localitate românească, fiind acuzat de „activitate trădătoare”. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare între România şi fostul imperiu bolşevic, este transferat în Siberia, unde sărmana lui inimă a încetat să bată la 10 martie 1942. S-a stins din viaţă în închisoarea nr. 2 din oraşul Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Atunci, în straşnica temniţă siberiană a coborât moartea, „purtând o plasă de mărăcini, în care vânează privighetori”.
Românul Filip al lui Dumitru Covalschi, care a venit pe lume la 1892, în vechea capitală a Bucovinei istorice, a fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 24 ianuarie 1941. Pe data de 27 mai, acelaşi an, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la 5 ani de detenţie pentru „agitaţie antisovietică”. A închis ochii pentru totdeauna la 10 martie 1942, în lagărul comunist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, unde va fi dus de către „eliberatori”, pornind din ţinutul durerii spre locul de odihnă veşnică.
Ţăranul Ilie al lui Zaharie Teclean, care a văzut pentru prima dată lumina soarelui la 1910, în localitatea storojineţeană Igeşti, a intrat în mâinile grănicerilor din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS pe data de 27 septembrie 1940. După şase luni de interogatorii bestiale, în ziua de 14 mai 1941, Judecătoria Raională Storojineţ îl condamnă la 5 ani de detenţie „pentru complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat”. Fiind şi el dus în îndepărtata regiune Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, trece în lumea celor drepţi la 12 martie 1942. A murit în închisoarea nr. 2 din Turinul de Jos.
Tot în aceeaşi zi de 12 martie 1942, în aceeaşi regiune Sverdlovsk din Federaţia Rusă, s-a înălţat la ceruri românul Metodie al lui Gheorghe Borşan, născut în 1911, în satul Costeşti (Kostynţi) din actuala regiune Cernăuţi. Fiind încătuşat de către călăii bolşevici pe data de 7 aprilie 1941, va fi acuzat de faptul că a avut „intenţii de a-şi trăda patria”. Atunci amurgul, „cu paloş de flăcări, cu paloş de gâde lovise gâtul de lebădă-al zilei, răsucit peste visele” martirului.
A doua zi, la 13 martie 1942, tot într-un lagăr comunist de muncă corecţională din îndepărtata şi străina regiune Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, a trecut în împărăţia cerului ţăranul Zaharie al lui Teodor Motrescu, născut la 1892, în actualul orăşel Crasna din Bucovina. Românul a fost întemniţat de către zbirii regimului totalitar stalinist pe data de 25 ianuarie 1941, fiind acuzat de „activitate de spionaj” în favoarea României. A murit în chinuri cristice, „cu-atâta dor de casă”.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com