AMURG DE TOAMNĂ

7 11 F 9

Se-adună tăcuți lângă stele

Cocori dintr-o lume străină

Și-nsângeră drum de lumină

Pe cerul visărilor mele…

 

Se zbat parcă-ar vrea să coboare

În zbor chinuit, legănat,

Sub streașina altui veleat

Cu cântec, cu râset, cu soare.

 

Sub crugul amurgului șters

Lumina din sufletul meu

Îmi scaldă și mugur de vers,

Și fruntea, și gândul mereu…

Iurie MOIȘ.

Biserica Albă, regiunea Transcarpatică

Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий