Orice majorare a prețurilor este primită de societate neunivoc: producătorii se bucură, consumatorii se întristează și sunt nevoiți să se acomodeze la noile realități comerciale.
În unele cazuri majorarea prețurilor stimulează „businessul ilicit”, ba chiar periculos, după cum e tratat în unul din articolele Codului Penal. Este vorba de majorarea prețurilor la băuturile alcoolice, la care acomodarea este „specifică”. Dar mai întâi despre prețuri. Iată, Ministerul Dezvoltării Economice și Comerțului propune iarăși majorarea prețurilor la băuturile alcoolice cu 2-11 la sută. Astfel o sticlă de jumătate de litru de votcă va costa minimum 80 de grivne, de coniac cu trei stele – 120 grivne. După cum demonstrează practica, aceasta nicidecum nu va reduce consumul de alcool. Vor crește accizele, iar odată cu ele și încasările în bugetele locale, dar și veniturile „producătorilor” de basamac – „business fără licență”, răspândit mai ales în localitățile sătești. Căci persoanele, obișnuite să-și ia porția zilnică de „o sută cincizeci de grame”, nu se vor duce la magazin, bar sau la cafenea, ci la mătușa sau la unchiul care vinde basamac la prețuri mai convenabile.
Prin urmare, majorarea prețurilor la băuturile alcoolice nu este metoda cea mai eficientă de luptă împotriva beției, cu atât mai mult o pârghie economică. Beția se extinde proporțional cu înrăutățirea stării economiei, așa că „gradul de tărie” al sărăciei este mai înalt decât cel indicat pe eticheta de pe sticla de votcă.