La 9 noiembrie în Ucraina, pe stil vechi, este cinstit Cuviosul Nestor-Cronicarul, autorul letopiseţului „Istoria anilor trecuţi”, a fost călugăr la Sfintele Peşteri din Kiev. Nestor s-a născut la Kiev cam prin anul 1050. Pe când avea 17 ani, mânat de dorul de a sluji lui Dumnezeu, veni la Lavra Peşterilor. Pe vremea aceea, cuviosul Antonie se retrăsese în peştera sa izolată, în vreme ce cuviosul Teodosie se îngrijea de zidirea mănăstirii.
Înainte de a deveni monah, luminatul de Dumnezeu Nestor fu învăţat în sânul obştii cuvioşilor părinţi să se împodobească cu virtuţile monahale. După fericita adormire a cuvioşilor Antonie şi Teodosie, tânărul Nestor, care prin viaţa şi lucrarea sa de până atunci se arătă împodobit cu multe virtuţi, se învrednici să primească din mâinile stareţului Ştefan tunderea în monahism. În 1080 Nestor scrise cronica sa despre pătimirea primilor cuvioşi martiri Boris şi Gleb, precum şi despre viaţa cuviosului Teodosie.
Când în anul 1091 obştea de la Lavra hotărî să dezgroape sfintele moaşte ale cuviosului Teodosie, fericitului Nestor îi reveni cinstea de a le găsi, după o noapte întreagă de săpături obositoare. El fu martor ocular al marilor minuni care se petrecură atunci. În anul 1113 scrise binecunoscuta sa cronică în care descrise istoria Rusiei Kievene de la anul 850 până la 1110. Cuviosul nu încetă niciodată să scrie, până la adormirea sa în pace, petrecută în anul 1114.
Cronica „Istoria anilor trecuţi” sau în alte traduceri „Povestea anilor trecuţi”, este citată şi astăzi de mulţi istorici din ţările vecine cu Ucraina. Fragmente din cronica lui Nestor au fost traduse în română de regretatul poet şi traducător cernăuţean, Mircea Lutic, care menţionează că „Povestea anilor trecuţi” este un „celebru monument paleografic şi literar, de o inestimabilă valoare documentară şi artistică, privind istoria milenară a Ucrainei. A fost alcătuit în secolul al XI-lea – la începutul secolului al XII-lea de către călugărul Nestor de la mănăstirea Pecerska din Kiev şi de către alţi cronicari. Relatează despre aşezarea triburilor slave de est, despre apariţia scrisului, despre întemeierea Kievului, despre cei dintâi cneji, despre răspândirea creştinismului, despre lupta cu seminţiile de nomazi etc. Conţine, de asemenea, date despre vieţile celor dintâi sfinţi slavi, povestiri despre minuni, despre semne cereşti ş.a. Include şi informaţii despre „volohi”.
Unii istorici români, de asemenea, au menţionat valoarea cronicii lui Nestor. Bunăoară, istoricul G. Popa-Lisseanu, într-o lucrare a sa din perioada interbelică remarcă: „Pentru noi, românii, cronica lui Nestor este de o importanță deosebită. În ea găsim cea dintâi informaţie despre existenţa noastră ca popor la nordul Dunării. Importanţa informaţiei creşte cu atât mai mult, cu cât ea este coroborată de datele ce ni le procură, câţiva ani mai târziu cronicarul din Ungaria, Anonymus. Nu este vorba despre o populaţie românească, ci de un popor român, desigur cu o organizaţie politică”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com