În mod tradițional, la 12-13 iunie, Comunitatea românească din regiunea Cernăuți comemorează victimele regimului totalitar. Ceea ce s-a întâmplat în zilele de 12-13 iunie 1941 mult timp s-a ținut în taină, căci un regim totalitar caută să-și ascundă mereu crimele. Dar tăcerea a fost spartă odată cu clătinarea zidului „socialismului dezvoltat”, iar după prăbușirea acestuia vântul proaspăt al democrației a suflat praful care s-a așezat peste filele negre ale istoriei. A fost scos la lumină adevărul, iar din dosarele fondurilor secrete – numele martirilor care au fost arestați și deportați în GULAG-uri fără nici o vină.
La 12-13 iunie 1941 a avut loc cel mai mare val al deportărilor în masă. El a scos din multe localități românești din regiunea Cernăuți, care la acea dată nu avea nici un an de când a fost creată ca unitate teritorial-administrativă a RSS Ucrainene, familii întregi și le-a dus în ținuturi îndepărtate, reci și pustii. Cu ocazia împlinirii a 82 de ani de la acea mare tragedie a neamului românesc, Societatea panucraineană „Golgota” a organizat la Palatul Național din centrul Cernăuțiului o manifestare de cinstire a memoriei conaționalilor noștri care nu s-au întors din „siberiile de gheață”. Președintele Societății „Golgota”, Vasile Rauț, a pregătit pentru participanții la manifestare un film cu amintirile mai multor martori ai deportărilor.
Cu mare interes au ascultat cei prezenți la manifestare relatarea domnului Zinovie Novițchi, care s-a aflat în Siberia 14 ani împreună cu părinții, deportați din nordul Basarabiei pentru că erau înstăriți. El abia și-a ținut emoțiile, povestind cum a murit acolo fratele său mai mic, pe care mama l-a născut în drum spre maternitate pe un ger cumplit. Copilașul n-a trăit mai mult de câteva luni. Familia sa a revenit la baștină în 1961. Toți cei cinci frați și surori din familia Novițchi au obținut studii superioare. Zinovie Novițchi, ca specialist în agricultură, a fost mulți ani președinte de colhoz în raionul Chițmani, iar în perioada Ucrainei independente a deținut și postul de șef al Administrației Raionale Hotin. Acum este președinte al Comisiei regionale pe problemele foștilor deținuți politici și celor supuși represiunilor regimului totalitar. El a amintit de legea care le garantează persoanelor din această categorie socială un adaos la pensie.
Domnul Zinovie Novițchi le-a demonstrat participanților la acțiunea de comemorare insigna pe care o avea prinsă de reverul hainei. Această insignă i-a dăruit-o sora sa din Moldova. O poartă persoanele supuse represiunilor de către fostul regim sovietic totalitar. După părerea domnului Zinovie Novițchi, o asemenea insignă poate fi instituită și în Ucraina.
–Când oamenii noștri, după o călătorie îndelungată și istovitoare de câteva săptămâni au ajuns la locul deportării, acolo a început să ploaie. Localnicii s-au mirat foarte mult și spuneau că străinii sosiți sunt oameni cu Dumnezeu în suflet, căci după mult timp secetos acolo a căzut prima ploaie.
Ca adevărați creștini, românii deportați din Basarabia și nordul Bucovinei au lăsat cu gură de moarte următoarea dorință: „Să nu ne răzbunați. Iertați pe toți cei care ne-au pedepsit. Iertați până și trădarea, dar nu uitați nimic. Ceea ce nu se uită devine istoria unui neam…”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com