La 20 martie, când celebrăm Ziua Pământului, a Fericirii, a multor sfinți și personalități din lumea întreagă, mai avem o zi – Ziua Mondială a Poveștii și a marilor noștri povestitori. Vorbind despre această zi, involuntar îmi amintesc de minunatele povești ale lui Charles Pierrault, fraților Grimm, Hans Cristian Andersen și bineînțeles a minunatului povestitor român Ion Creangă. Nu uităm nici de Petre Ispirescu, un alt român cea a scris povești nemuritoare. Parțial și Ioan Slavici, și chiar Eminescu au scris și basme.
Poveștile sunt acea comoară de neprețuit care ne-au făcut viața frumoasă în copilărie. Poveștile cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, Păcală și Tândală, Prâslea și Pepelea, cu babe și moși, cu animale și păsări care vorbesc și fac minuni, cu palate și castele, cu atâtea alte lucruri frumoase și de neînchipuit.
Chiar dacă în veacul acesta mereu grăbit, cu tehnologii moderne, cititul poveștilor, parcă nu este atât de actual, totuși povestea rămâne poveste. Așa cum cântecul rămâne cântec și poezia poezie. Cu un început cu multe peripeții, și un final fericit, iubim poveștile. În cărți, reviste, desene animate, imagini sonore sau filme mai vechi și mai noi, cu actori și regizori ce le montează și le interpretează atât de perfect și de bine gândit – noi admirăm și savurăm poveștile. Nu numai copiii ci și maturii rămân încântați la citirea, audierea și vizionarea unor cadre, secvențe sau filme cu eroii îndrăgiți din poveștile arhicunoscute sau mai puțin cunoscute.
Citind și admirând aceste nestemate ale vieții noastre putem afirma cu toată responsabilitatea că ele ne fac viața mai frumoasă. Iar autorii lor, din toate timpurile merită tot respectul și recunoștința noastră.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com