S-a împlinit un an de la moartea poetului cernăuțean Ilie Tudor Zegrea – nume cunoscut în întregul spațiu spiritual românesc. Discipol al lui Vasile Levițchi, Ilie Tudor Zegrea a fost una dintre cele mai puternice voci poetice din septentrionul bucovinean în ultima jumătate de veac.
Poezia l-a ademenit pe când el era încă elev la Școala din Sinăuțiul natal. Anume la acea vârstă a debutat cu o poezie despre toamnă la ziarul „Tânărul leninist” de la Chișinău. Poezia l-a însoțit și când tânărul Ilie Zegrea purta mantaua ostășească și atunci, când se angajase muncitor la Tipografia din Cernăuți. În buzunarul salopetei de muncitor avea neapărat o plachetă de versuri, pe care o deschidea când putea să se odihnească puțin. La începutul anului 1977, la Chișinău văzu lumina tiparului volumul de poezii al lui Liviu Damian „Mândrie și răbdare”. Am observat cât de pasionat o citea Ilie Tudor Zegrea, făcând notițe pe foile de hârtie, folosite la tipografie pentru imprimarea șpalturilor. Nu cu mult după aceea Ilie Tudor Zegrea semnă o recenzie la cartea lui Liviu Damian. Prin aceasta Ilie Tudor Zegrea a demonstrat că sub salopeta de muncitor bate o inimă mare de poet. A trecut puțin timp, o lună sau două, și redactorul-șef al Redacției emisiuni în limba română de la Audiovizualul regional, Gheorghe Aiftodi, a obținut ca Ilie Tudor Zegrea să fie primit ca redactor la Radio Cernăuți. A fost cea mai lungă și cea mai fructuoasă perioadă de activitate a jurnalistului, poetului și activistului public Ilie Tudor Zegrea. I-au apărut la Cernăuți, la Chișinău și în România mai multe volume de versuri. La Cernăuți a fost editat și un volum bilingv – în română și ucraineană – cu versurile lui Ilie Tudor Zegrea în traducerea excelentului poet și traducător Vitali Kolodii.
În fonoteca de aur a Audiovizualului public regional Ilie Tudor Zegrea a lăsat o adevărată comoară – interviuri inedite cu mari personalități de creație românești din Bucovina, Moldova și România. O parte din ele au fost tipărite într-o carte aparte. A fost sortit să fie ultima carte a maestrului iscusit al cuvântului poetic Ilie Tudor Zegrea.
Ca activist public și înflăcărat apărător al drepturilor comunității românești din regiunea Cernăuți, Ilie Tudor Zegrea s-a afirmat în perioada fondării Societății Regionale de Cultură Românească „Mihai Eminescu”. A fost și președinte al ei, atunci când Societatea „Mihai Eminescu” era la început de cale. Ilie Tudor Zegrea îi încuraja și pe alți intelectuali români prin poziția sa fermă, prin îndrăzneala sa de a spune adevărul, prin fidelitatea cu care își servea neamul. El a fondat și a condus Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți, care avea și publicația sa – revista „Septentrion literar”.
Cu un an în urmă, în anotimpul său preferat – toamna, Ilie Tudor Zegrea a părăsit această „vale a plângerii”. Fiorul autumnal, care a persistat chiar în poezia sa de debut, l-a însoțit toată viața. E un fior care vine din veșnicie și pe care îl simt doar creatorii de adevărate valori spirituale. Iar Ilie Tudor Zegrea a fost unul dintre aceștia. Prin versurile sale el ne spune: „…deocamdată frunzele își vor lua zborul/ atinse de un înger cu piciorul,/ și în numele acestei multrâvnite vieți/ pansăm rănile lumii cu fâșii de poeți/ până când metaforele se fac/ roșii, roșii, ca florile de mac”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com