Preşedintele Societăţii regionale „Golgota”, Ilie POPESCU, a mai ridicat o cruce întru memoria jertfelor regimului totalitar. De data aceasta, în localitatea Stroeşti.
Între cele cinci cruci memoriale, înălţate din iniţiativa domnului Ilie Popescu până în prezent, actuala este prima din raionul Noua Suliţă. Fostul profesor universitar a venit cu propunerea la primarul satului, dl Marian Cucureac, şi acesta l-a înţeles şi l-a susţinut. Meşter au găsit la Noua Suliţă, pe dl Valeri Simciuk, originar din regiunea Vinnyţea. Meşterul şi-a dat seama că nu este o cruce obişnuită, ci una deosebită şi s-a străduit să-şi demonstreze toată măiestria. Or, ucrainenilor le este apropiată sufleteşte durerea românilor.
Duminica trecută a avut loc sfinţirea crucii, ridicată între bătrânii copaci ce completează spaţiul dintre biserică şi primărie. Pe placa de marmură au fost incrustate numele a 54 de stroeşteni, care au fost ridicaţi şi duşi în Siberia, în Donbas, la reînnoirea minelor ruinate în timpul războiului. Activiştii Societăţii regionale „Golgota” au sosit la Stroeşti, însoţiţi de membrii Corului popular „Dragoş Vodă” al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”. Aceştia împreună cu corul bisericesc din sat au înălţat cântări în timpul parastasului oficiat de părintele paroh Vasile Ieremia, ca apoi, după încheierea acestuia, să interpreteze şi câteva cântece patriotice din bogatul lor repertoriu.
Primarul satului, dl Marian Cucureac, a ţinut să-i mulţumească domnului Ilie Popescu pentru gestul său nobil, promiţând că stroeştenii nu vor uita de el, precum şi tânăra generaţie va păstra în memorie amintirea despre consătenii care au cunoscut amarul deportărilor şi infernul bolşevic. Domnul Ilie Popescu, fost deportat, a povestit în linii generale tragedia familiei sale, luată parcă dintr-un manual de istorie.
Doar la o singură pagină din cartea neagră a neamului s-a referit profesoara de română de la şcoala din localitate, doamna Ludmila Rotaru, unde e descris destinul familiei stroeşteanului Vasile Nichitin, pentru ca în ochii consătenilor să joace lacrimile. Iar activistul Societăţii „Golgota”, dl Octavian Voronca, care întotdeauna vine la asemenea evenimente cu date concrete, a confirmat adevărul cuvintelor de pe cruce, incrustate întru veşnica pomenire. El a subliniat că numai din familia lui Dumitru şi Vasâlca Şevciuc au fost deportate zece persoane. Părinţii şi un fiu au murit de foame, restul au supravieţuit. Regimul totalitar i-a condamnat la zece ani de închisoare pe Patraş Nichitin şi Nazarie Ţugui, care în perioada interbelică au fost jandarmi. Stroeşteanul Nazarie Scripnic a primit zece ani de închisoare, fiindcă a spus ceva împotriva puterii sovietice, iar consăteanul său, Vasile Savciuc a fost arestat şi deportat pentru că la el a fost găsit drapelul românesc. Despre soarta lui nu se ştie nimic. 24 de locuitori ai satului Stroeşti au fost duşi la munci silnice în Donbas, dintre care cinci persoane au decedat, a precizat domnul Ocravian Voronca, amintind că din raionul Noua Suliţă au fost deportate circa două mii de persoane.
Roata istoriei se învârte în aşa fel, că după şapte decenii feciori din regiunea noastră iarăşi sunt duşi în Donbas, la o misiune şi mai grea – să apere independenţa ţării. În faţa unei asemenea cruci-simbol şi cu gândul la cele ce se întâmplă în ţară, în inimi pulsează şi mai puternic senzaţia de aşteptare a păcii. Anume pace şi prosperare i-a urat Stroeştiului şi Ucrainei consulul Edmond Neagoe de la Consulatul General al României la Cernăuţi.
Preşedintele Gospodăriei agricole locale „Spicul de aur”, dl Ştefan Gligor, cel care a ridicat la Vancicăuţiul său natal o cruce asemănătoare, a accentuat că acest monument e al satului, iar gospodăria pe care o conduce trebuie să contribuie neapărat la aceasta. Domnul Ştefan Gligor a declarat că toate cheltuielile suportate, în cazul dat de domnul Ilie Popescu, le ia asupra sa gospodăria în cauză.
Crucea-simbol este o amintire despre istoria tragică a neamului nostru paşnic şi o prevenire, pentru generaţiile actuale şi viitoare, ca aşa ceva nu trebuie să se repete, a declarat preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, domnul Vasile Bâcu.
Poetul-academician Vasile Tărâţeanu a dezvăluit această semnificaţie: partea de sus a crucii este îndreptată spre cer, unde au urcat sufletele celor chinuiţi în GULAG-uri, iar partea inferioară se sprijină în pământ, e pământul pe care aceştia l-au iubit şi pe care l-au văzut permanent în vis în Siberiile fără de sfârşit. Părţile laterale ale crucii sunt ca două braţe întinse şi gata pentru o îmbrăţişare frăţească, pentru unire în numele unei vieţi mai demne.