La 23 aprilie 215 î. Hr. la Roma este construit pe Dealul Capitoliului un templu dedicat zeiței Venus, pentru a comemora înfrângerea romanilor de către Hannibal, la Lacul Trasimene. Hannibal (247 – 183 î.Hr.) a fost un om de stat și general cartaginez, considerat unul dintre cei mai străluciți comandanți militari din istorie și unul dintre cei mai mari dușmani ai Republicii Romane. Bătălia de la Lacul Trasimene (21 iunie 217 î.Hr. ), a fost o bătălie importantă în timpul celui de-al doilea război punic. Armata cartagineza condusa de Hannibal i-a învins pe romanii aflați sub comanda consulului Gaius Flamminius. Bătălia a fost considerata una dintre cele mai mari și mai de succes ambuscade din istoria militară.
În ziua de 23 aprilie a anului 1400 a început domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova (1400-1432). Potrivit celor scrise de cronicarul Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care sunt atestate orașele Iaşi şi Cernăuţi. A obținut recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de la Constantinopol. În 1402 (după alți istorici în 1415) a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Inițial, moaștele au fost depuse la biserica din cartierul Mirăuți din Suceava, după care au fost mutate mai târziu la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Acest eveniment al aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, are o însemnătate deosebită în conștiința publică a poporului român, fiind zugrăvit în multe din frescele bisericilor și mănăstirilor din Moldova. Lunga sa domnie — de 32 de ani — a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria şi Polonia. Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în luptele dintre Polonia și Ungaria. În urma lui au rămas mai mulți fii care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.
La 23 aprilie 1564 s-a născut dramaturgul şi poetul William Shakespeare, autor al pieselor de teatru „Furtuna”, „Visul unei nopţi de vară”, „A douăsprezecea noapte”, „Richard al III-lea”, „Henric al VIII-lea”, „Romeo şi Julieta”, „Hamlet” şi „Othello”. William Shakespeare (1564-1616) a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. El este adesea numit poet național al Angliei și „Poet din Avon” sau „Lebăda de pe Avon”. Lucrările sale au supraviețuit, incluzând și unele realizate în colaborare, opera sa fiind alcătuită din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii.
La 23 aprilie 1616 a decedat Miguel de Cervantes Saavedra, romancier, poet şi dramaturg, considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „ Don Quijote de la Mancha”, pe care mulți critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „Principele ingeniozității”. Romanul lui Cervantes a marcat începutul realismului ca estetică literară și a creat specia denumită roman modern, un roman polifonic, ce va avea o influență remarcabilă, prin cultivarea a ceea ce s-a numit „o scriere dezlănțuită”, în care artistul se poate manifesta „epic, liric, tragic, comic”, cu o aparentă ingenuitate parodiind toate genurile literare. Influența lui Cervantes în literatura universală a fost atât de mare, încât limba spaniolă modernă a fost numită „limba lui Cervantes”.
La 23 aprilie 1851 a decedat Constantin Daniel Rosenthal, pictor și revoluționar român de origine evreiască. Constantin Daniel Rosenthal s-a născut la Budapesta în anul 1820, într-o familie de negustori. A absolvit Academia de Belle Arte din Paris, unde a intrat în contact cu tineri paşoptişti români și devine membru al Societăţii românilor din capitala europeană a artelor de la aceea vreme. În ziua de 11 iunie 1848 Rosenthal se găsea la Bucureşti şi a fost prezent la marea adunare populară de pe Câmpia Filaretului. La data de 18 iunie 1848 artistul solicită Locoteneţei Domneşti a Ţării Româneşti cetăţenia valahă, care i se acordă pe data de 2 august 1848. În 1851 pleacă spre Ardeal cu o misiune din partea comitetului revoluţionar român de la Paris. Este arestat la Budapesta, având asupra lui materiale revoluţionare. Moare în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1851, în urma torturilor suferite în închisoare, fără să-şi fi trădat prietenii şi tovarăşii de luptă.
Multe dintre picturile sale înfăţişează portretele unor oameni iluştri contemporani autorului. Pentru pictura „România revoluţionară”, realizată la Paris în anul 1850, Rosenthal şi-a luat drept model pe Maria Rosetti (1819 — 1893), născută Grant, sora secretarului consulului englez la Bucureşti, Effingham Grant. Acest portret alegoric evocă luptele din Dealul Spirii din data de 13 septembrie 1848. Pictează într-o manieră clasică realistă, cu accentele contrastului clar obscur. Rămâne în istorie ca unul dintre primii artişti români şi ca un brav luptător pentru cauza naţională. Opera lui Rosenthal îmbină mai multe tendinţe ale vremii. Lucrările având ca temă revoluţia română de la 1848, au fost cele care l-au consacrat pe Rosenthal.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com