Ion BÂCU
PECETEA LEBEDEI CU ARIPI DE SCRUM
Nu-ţi mai scriu, mamă,
Nu-ţi mai scriu,
Fiindcă-n ultima vreme
Săriturile mele în repaus
Se întind ca râmele, după ploaie,
Agitaţiile jertfirii de sine
Ciugulesc din palma mântuirii mânioase
Cele zece porunci biblice,
Neobservând căderea lebedei cu aripi de scrum,
Care poartă-n plisc pecetea rolurilor în doliu.
Nu-ţi mai scriu, mamă,
Nu-ţi mai scriu.
De fapt,
Exploziile de cuvinte nomade,
Sub relieful verbului mucerit,
Zdruncină stupul slăbiciunilor
Şi din pliscul lebedei cu aripi de scrum
Cade pecetea peste libertatea trecerii în nefiinţă,
Cu care eu mă hrănesc.
Nici nu ştii cât mă doare
Fidela unduire a existenţei,
Cu efigia rătăcirii spumegânde.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com