Martirii neamului, arestaţi de autorităţile staliniste în 1940 şi în prima jumătate a anului 1941, au nimerit în lagărele bolşevice de la Temnikov, Elabuga, Spasski-Zavod, Aktiubinsk, Sverdlovsk, Oranki şi în reţeaua de lagăre de muncă corecţională din RASS Mari şi Republica Komi. În 1941 şi în cele patru luni ale lui 1942, în aceste temniţe sovietice au murit peste 3 mii de deţinuţi. Ţăranul Mihai al lui Iordache Huţănaşu, care a văzut lumina zilei la 1897, în mândra localitate Pilipăuţi din istoricul Ţinut al Herţei, a intrat în numărul acestor martiri. Fiind arestat de către grănicerii comunişti din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 24 iulie 1940 şi condamnat la 5 ani de detenţie „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, s-a stins din viaţă pe data de 30 aprilie 1942, într-un lagăr din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse.
O situaţie asemănătoare exista şi în locurile de exilare a românilor. Trei locuitori ai satului-martir Mahala, arestaţi de către reprezentanţii regimului totalitar sovietic în lunile aprilie, mai şi iulie 1941, fiind acuzaţi de faptul că „erau rude cu unii trădători ai patriei”, vor fi duşi în îndepărtatul ţinut Krasnoiarsk al Federaţiei Ruse, unde îşi vor găsi sfârşitul vieţii lor. În taigaua siberiană a rămas să-şi doarmă somnul de veci Gheorghe al lui Todor Grigorciuc, născut la 1883, neştiutor de carte. Tot în luna aprilie a anului 1942 a închis ochii pentru totdeauna şi Ştefan al lui Ion Grigorciuc, născut la 1895, cu studii medii incomplete. Al treilea martir a devenit Dumitru al lui Ion Guzun, născut la 1892, în aceeaşi mândră localitate din Valea Prutului.
În aceeaşi lună de dureroasă primăvară, în regiunea Tiumen, a trecut la cele veşnice farmacistul Gheorghe al lui Ion Popescu, apărut în această frumoasă lume la 1884, în satul Pomârla din fostul judeţ Dorohoi al României. „Troika operativă” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS, pe data de 10 iunie 1941, îl include în lista „elementelor care prezintă un pericol social”. În îndepărtata Siberie au răsărit pe cer, în luna lui Prier, „luceferii de sânge” ai românilor ucişi de „groaznici călăi ai hoardei leniniste”.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com