Trecerea băştinaşilor din actuala regiune Cernăuţi peste linia de demarcaţie, trasată de sovietici la finele cireşarului, în toamna anului 1940 capătă un pronunţat caracter de masă. Bunăoară, la 27 octombrie, către Ţara strămoşilor lor, pe care o iubeau cu toate fibrele sufletului omenesc, cu fiecare globulă de sânge, se îndreaptă un grup de tineri din localităţile herţene, alcătuit din 8 persoane. În numărul lor va intra şi ţăranul Ion al lui Ion Mihai, născut la 1920, în localitatea Horbova, poseda studii medii incomplete. N-a avut norocul să treacă blestematul hotar. Este arestat de grănicerii sovietici. Pe data de 4 ianuarie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 5 ani de detenţie „pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”. Acest mândru fiu al Horbovei a coborât în pământul străin şi îngheţat al Siberiei în ziua de 11 februarie 1942. În regiunea Sverdlovsk s-a oprit sărmana lui inimă sângerândă.
În a doua decadă a lunii februarie 1942, în lagărele staliniste din fosta Uniune Sovietică s-au stins din viaţă trei martiri din satul Mahala, actualul raion Cernăuţi. Pe data de 14 februarie, în lagărul din regiunea Sverdlovsk, a trecut în lumea celor drepţi ţăranul Nicolae al lui Ion Bujeniţă, născut la 1918, fiind arestat în ziua de 19 iunie 1941, de către reprezentanţii Detaşamentului de grăniceri nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS şi acuzat de „trădarea patriei”. Tot la 14 februarie s-a înălţat la ceruri Ştefan al lui Nicolae Zahariciuc, născut în 1884, fostul primar al acestei frumoase localităţi din Valea Prutului. Mahaleanul a intrat în mâinile călăilor bolşevici pe data de 20 iulie 1940, fiind considerat de către „eliberatorii” ţinutului că este „un element care prezintă un pericol social” în calea dezvoltării socialiste. După 8 luni de interogatorii feroce, la 7 aprilie 1941, autorităţile comuniste îl condamnă la 5 ani de detenţie, întemniţându-l în lagărul sovietic din regiunea Karaganda a Kazahstanului, unde şi-a găsit mormântul orfan, fără cruce la căpătâi. Peste trei zile, la 17 februarie 1942, în blestematul lagăr din Sverdlovsk, a închis ochii pentru totdeauna al treilea mahalean. Ţăranul Petru al lui Procopie Lunjac a apărut în această lume în 1900. Pe data de 15 decembrie 1940 este arestat de iscoadele staliniste „pentru nedenunţare” şi condamnat la 2 ani de detenţie. Cazul martirului Petru Lunjac devine un argument elocvent în privinţa faptului că deţinuţii politici, care nimereau în gulagurile staliniste erau destinaţi exterminării. Dacă 24 de luni deveneau insuportabile de a rezista în cazematele bolşevice, atunci cum puteau să supravieţuiască osândiţii timp de 10 ani de temniţă sovietică? Chinurile la care au fost supuşi românii în lagărele de muncă corecţională ale Uniunii Sovietice erau inimaginabile. Gerul, foamea, tortura au plâns împreună cu ei.
Vladimir al lui Gheorghe Carazan s-a născut în 1886, în municipiul Chişinău, actuala capitală a Republicii Moldova. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Hotin. Poseda studii medii şi ocupa postul de contabil în cadrul unei întreprinderi din acest istoric oraş de pe malul Nistrului. Este arestat de către reprezentanţii regimului totalitar sovietic în ziua de 27 iunie 1941. Pe data de 13 februarie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 5 ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională „pentru agitaţie antisovietică”. Ţăranul Petru al lui Gavrilă Bezrodnîi a văzut pentru prima dată lumina soarelui la 1916, în satul Forosna din Basarabia. Conform hotărârii din 9 iunie 1941 a „troicei operative” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS, apucă drumul suferinţelor, fiindcă „era un element care prezintă un pericol social”. Moare pe data de 18 februarie 1942, în lagărul bolşevic din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse. Peste două zile, la 20 februarie, a trecut la cele veşnice Nicolae al lui Constantin Pogoreanu, care şi-a făcut apariţia în această lume la 1880, în frumoasa localitate Lunca din Ţinutul Herţei. A rămas să-şi doarmă somnul de veci în regiunea Tiumen a Siberiei, unde a fost dus de „eliberatori”, fiindcă avea relaţii de rudenie cu un presupus „trădător al patriei socialiste”.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com