Acum, la sfârşit de Brumărel ziaristul şi poetul Mihai Morăraş, neobositul bucovinean de la Chişinău, a rotunjit onorabila vârste de 80 de ani. Mihai Morăraş s-a născut în suburbia Roşa a Cernăuţiului, a învăţat la Şcoala medie nr.10 după care a urmat o altă şcoală – de meserii. După serviciul militar a înţeles că trebuie să-şi făurească destinul „cu peniţa” şi a plecat la Chişinău, unde a rămas pentru restul vieţii. În cartea sa „Viaţa, ca un solo de vioară” Mihai Morăraş scrie: „Acum nu-mi pot imagina cu ce m-aş fi putut alege, dacă acele frământări din primii ani ai tinereţii mele n-ar fi avut alternativă. Şi această alternativă a fost ziaristica. Nu m-am făcut gazetar din întâmplare. Şi nici versuri nu am început a scrie… din a nu avea ce face. Cu toate acestea, ar fi prea tare să afirm că la mijloc ar fi fost în exclusivitate vocaţia. Probabil, a fost un lăstărel de pasiune, încă neconştientizată, care mult mai târziu avea să-mi deschidă codul şi cifrul acelei formule magice: un procent de inspiraţie şi 99 procente de transpiraţie.
Undeva am citit că nu poţi găsi poezia nicăieri, dacă nu o porţi în tine. Cam tot aşa peste ani, peste foarte mulţi ani, am înţeles cu adevărat ce înseamnă această dulce-amară zăbavă, care izbucneşte pe neaşteptate şi îţi răscoleşte sufletul ca un mugur ce dă să plesnească într-un început de primăvară.
Ziaristul şi poetul Mihai Morăraş de la Chişinău îşi vizitează foarte des baştina. Aici i-au rămas „rădăcinile acasă”, pătrunse adânc în spiritualitatea românească din suburbie, în istoria milenară a neamului, care mai păstrează o dovadă – ruinele cetăţii Ţeţina, de unde „câte-o voce străbate de oştean geto-dac”, în Cernăuţiul eminescian. În această atmosferă benefică Mihai Morăraş şi-a scris o bună parte din poeziile lirico-patriotice. Iată una dintre ele.
BALADA CASEI PĂRINTEŞTI
… Casă văduvă şi tristă de la margine de Prut
Gr. Vieru
Cu un reproş că am plecat de-acasă
Mă-ntâmpină căsuţa mea din vale
Spre care paşii mi-i aţin agale
Iar remuşcarea nemilos m-apasă.
Şi mă pricep: de ar avea cuvinte
Căsuţa ar putea să-mi spună multe
Dar cine geamătul să i-l asculte
Când chiar nici timpul n-o mai ţine minte.
A-ncărunţit demult de-atâta vreme
Cât Prutu-şi duce apele spre mare
Iar Dunărea – surata lui mai mare
Nicicând nu oboseşte să le cheme.
Aşa-mi vorbea bunica Smărănduţa
Despre căsuţa noastră părintească
Şi vârsta Prutului cea tinerească
Când ea copilă-n scrânciob se da huţa.
Azi toate au rămas o amintire
Atâta doar – căsuţa mea din vale
Din când în când în vis îmi iese-n cale
Şi că mai e acasă-mi dă de ştire…
Cu prilejul jubileului său de 80 de ani, publicaţia online „Libertatea Cuvântului” îi urează omului de litere Mihai Morăraş, sănătate, dorindu-i ca inspiraţia să nu-l părăsească niciodată, însoţindu-l spre noi realizări poetice.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com