Monoton și trist se-ngână,
Glasul vântului tăios,
Spicul greu, parcă se-alină,
Tot cu zâmbetu-i sfios.
Căldura ce-l răzbate
Îl grăbește spre hambare.
Brațe tari, înfierbântate,
Ce ar trebui cântate,
Puse sunt la grea-ncercare.
Truda lor constă-n a pune,
Roada lanului mănos,
Pe masă, unde o spune,
Legea vremilor străbune,
Pe-ndelete-un moș sfătos.
Cu ai casei laolaltă,
Frânge pâinea pentru toți,
În miros de pâine caldă,
Cu privirea îi dezmiardă,
Pe nepoți și strănepoți.
Sergiu BESPALCO,
Stălinești
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com