La 11 noiembrie 1803 s-a născut Louis Hector Berlioz, compozitor, scriitor şi critic francez. Louis Hector Berlioz (1803-1869) a avut o contribuție importantă în conturarea romantismului francez. Contribuția lui constă în promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existența unor mijloace expresive. Dezvoltarea orchestrei simfonice vine în întâmpinarea gustului pentru grandios al lui Berlioz, relevat prin 4 tipuri procedurale: forța sonoră, exploatarea efectelor timbrale, divizarea partidei instrumentale și mărirea numărului de instrumente. Hector Berlioz a fost și autorul „Tratatului de instrumentație”, care prezintă preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuanțată a sensibilităților. Berlioz inaugurează seria dirijorilor cu baghetă din secolul XIX. Din punct de vedere compozițional, el creează lucrări instrumentale cu un program declarat și explicat, sau numai direcționat de titluri, cu genuri noi, care evoluează dinspre simfonie către operă.
La 11 decembrie 1861, la Iaşi este rostită Proclamaţia domnitorului Alexandru Ioan I Cuza privind îndeplinirea unirii şi înfiinţarea naţiunii române. Ca urmare, s-a trecut la unificarea guvernelor şi a Camerelor celor două Principate. La 22 ianuarie 1862 s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu. Parlamentul unic îşi va deschide lucrările la 24 ianuarie 1862, în care Alexandru Ioan Cuza proclamă Unirea definitivă a Principatelor, iar oraşul Bucureşti devine capitala acestora. În proclamaţia de la Iaşi din 11 decembrie 1861 către naţiune domnitorul Alexandru Ioan I Cuza înştiinţa: „Naţionalitatea Română este întemeiată. Acest fapt măreţ, dorit la generaţiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante şi s-a înscris în datinile Naţiunilor. Dumnezeul părinţilor noştri a fost cu ţara, a fost cu noi. El a întărit silinţele noastre prin înţelepciunea poporului şi a condus Naţiunea către un falnic viitor. În zilele de 5 şi 24 Ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în Alesul naţiei, aţi întrunit speranţele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiţi Patria, veţi şti a o întări. Să trăiască România!”.
La 11 decembrie 1958, în Romania „populară” a fost arestat sub acuzația de „uneltire contra orânduirii sociale” filozoful Alexandru Ioan I Cuza, condamnat la 25 de ani de muncă silnică, la 1 martie 1960. În perioada 1949-1958 a avut domiciliu obligatoriu la Câmpulung Muscel. În 1958 este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”. A executat la închisoarea Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.
La 11 decembrie 1993 a încetat din viaţă, la Paris, Elvira Popescu, actriţă de teatru şi film originară din România, membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993. S-a născut la 10 mai 1894. Stabilită în Franţa din anul 1923, a jucat pe scenă roluri special create pentru ea de oameni de teatru ca Jean Cocteau, Maurice Druon, Sacha Guitry. În 1989, preşedintele Franţei, Francois Mitterand, i-a acordat titlul de Comandor al Legiunii de Onoare.
La 11 noiembrie 2011, a decedat la Chișinău, poeta, publicista și militanta activistă pentru reunirea Basarabiei cu România, Leonida Lari-Iorga. Leonida Lari s-a născut la 26 octombrie 1949, în localitatea Bursuceni, RSS Moldovenească. A fost colaborator la Muzeul de literatură „D. Cantemir” din Chișinău (1971-1973), redactor la revista „Literatura și Arta” (1985-1988) redactor-șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova – „Glasul națiunii” (1988-2003). Leonida Lari s-a aflat printre fruntașii Mișcării de emancipare națională din Basarabia în anii 1988-1991. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între 1990 și 1992. Între 1990 și 1997 a stat în fruntea Ligii Creștin Democrate a Femeilor din Moldova (una din componentele constituante ale Partidului Social-Liberal în 2001). Începând cu anul 1992 a fost deputat în Parlamentul României.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com