La 27 decembrie 1571 a-a născut Johannes Kepler, astronom şi astrolog, cel care a descoperit că Pământul şi planetele se mişcă în jurul Soarelui, pe orbite eliptice. A decedat la 15 noiembrie 1630. Kepler ar fi dorit să devină preot protestant, dar în cele din urmă, având o mare înclinație pentru matematică, acceptă în 1594 funcția de profesor de matematică şi astronomie la Universitatea din Graz, Austria. Aici lucrează la un complex de ipoteze geometrice având ca scop explicarea depărtării dintre orbitele celor cinci planete cunoscute în acel timp. Kepler consideră că soarele exercită o forță care scade proporțional o dată cu îndepărtarea de o planetă. În consecinţă, planetele se mişcă pe o traiectorie ecliptică, în centrul căreia se găseşte soarele. În acest fel enunță prima sa lege a mișcării planetelor. Ultima sa operă importantă, apărută încă în timpul vieții, este „Tabulae Rudolfinae” (1627), care conține tabele ce descriu mișcările planetelor. Aceasta va constitui baza oricărui calcul astronomic pentru următorii 200 de ani. În lucrările sale despre teoria forțelor de gravitaţie, Isaac Newton s-a bazat în mare măsură pe observațiile lui Kepler.
La 27 decembrie 1806 Constantin Ipsilanti revine la Bucureşti. El organizează o oaste destinată să-i permită realizarea planului său de constituire a unui regat al Daciei format din Moldova, Ţara Românească şi Serbia. Constantin Ipsilanti (1760-1816) a fost domn în Moldova: 8 martie 1799 – 4 iulie 1801, octombrie – noiembrie 1806 și în Muntenia : 1 septembrie 1802 – august 1806. A mai fost administrator al Țării Românești sub ocupația rusească: 27 decembrie 1806 – 31 mai 1807 și 8-28 august 1807. A lucrat ca Principatele române să intre sub influența rusească. După ce rușii au ocupat Țările Române și Bucureștiul, a fost însărcinat cu administrarea Moldovei (octombrie — noiembrie 1806). Pentru că țara era sărăcită, iar rușii cereau tot timpul bani, el se refugiază în 1809 la Sankt Petersburg, de unde nu se mai întoarce, murind în 1816.
La 27 decembrie 1822 s-a născut Louis Pasteur, celebru chimist şi biolog, membru al Academiei Franceze. A descoperit natura infecţioasă a unor boli ale omului şi animalelor şi vaccinul antirabic (aplicat pentru prima oară în 1885), punând astfel bazele ştiinţei imunologiei.
La 27 decembrie 1816, la Iaşi, din iniţiativa lui Gheorghe Asachi, a avut loc primul spectacol de teatru în limba română – „Mirtil şi Hloe”, pastorală într-un act. Gheorghe Asachi (născut 1 martie 1788, la Herţa – decedat la 12 noiembrie 1869) poet, prozator și dramaturg român, a fost şi un deschizător de drumuri. Una dintre cele mai importante realizări ale lui Gheorghe Asachi a fost primul spectacol de teatru, jucat de români în limba româna. Evenimentul a avut loc la Iaşi în 27 decembrie 1816, când a fost pusă în scenă pastorala „Mirtil şi Hloe” după Salomon Gessner şi Jean Pierre Clovis de Florian.
Gheorghe Asachi a tradus piesa, a desenat decorurile, a făcut regia şi a pictat cortina, o imitaţie după un desen adus de la Roma şi adaptat la realităţile din Moldova. În istoria teatrului românesc se menţionează: „Acesta înfăţişa pe Apolon cu muzele întinzând mâna Moldovei, pentru a o ridica, simbolul nefiind lipsit de frumuseţe şi de tâlc”.
În „Procuvântarea” la ediţia din 1850 a piesei, Gheorghe Asachi îşi aminteşte împrejurările acestei premiere absolute în cultura română: „Într-o epohă de străinomanie, la 1816, am fost înfiinţat un teatru de societate în casele răposatului hatman Constantin Ghica, boier generos şi iubitor de cultură. Actorii erau fii şi fiice ale acestor familii carii reprezentau piese franceze”.
La premiera din 1816 a piesei „Mirtil şi Hloe” actorii purtau frumoase costume naţionale româneşti. Anul 1816 se consideră anul înfiinţării teatrului de la Iaşi.
La 27 decembrie 1897 s-a născut Tudor Vianu, poet, estetician şi filozof român, membru al Academiei Române. Tudor Vianu (1897-1964) a fost director general al Comisiei Naţionale pentru UNESCO, director general al Bibliotecii Academiei Române, director al Teatrului Naţional din Bucureşti. A scris studii de estetică şi stilistică, memorialistică, a analizat din punct de vedere estetic fenomenul literar românesc şi universal în lucrările sale de referinţă „Arta şi frumosul” şi „Arta prozatorilor români”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com