La 3 decembrie 1596 s-a născut Nicola Amati, lutier italian. Niccolo Amati (1596-1684) este cel mai cunoscut membru al celebrei familii de lutieri Amati din Cremona, a fost maestrul lui Antonio Stradivari şi al lui Giuseppe Guarneri. A construit mai mult de 1 000 de instrumente din care au rămas circa 650.
La 3 decembrie 1722, cu 300 de ani în urmă, s-a născut Grigori Skovoroda, eminent iluminist-umanist, filosof şi poet ucrainean. Descendent dintr-o familie de cazaci puţin înstăriţi din ţinutul Poltavei, Grigori Skovoroda a învăţat la Academia Movileană din Kiev, a fost cântăreţ în capela de la curtea împăratului din Petersburg. A citit lecţii de poetică la Seminarul din Pereiaslav, la Colegiul din Harkiv şi, deoarece concepţia sa iluministă era opusă celei bisericeşti de atunci, i s-a interzis activitatea didactică. În ultimii 25 de ani ai vieţii Grigori Skovoroda, călugăr fără mantie, a călătorit prin Ucraina, răspândindu-şi învăţătura în rândurile poporului. Anume în această perioadă a scris principalele sale lucrări filozofice. A decedat la 9 noiembrie 1794 în satul Ivanivţi de lângă Harkiv. Cu gură de moarte a rugat ca pe mormântul său să fie înscrise următoarele cuvinte: „Lumea căuta să mă prindă, dar aşa şi nu m-a prins”. Aceasta era concepţia sa de viaţă. Unele creaţii ale lui Grigori Skovoroda au fost traduse în română de cernăuţeanul Mircea Lutic.
La 3 decembrie 1806 a trecut la cele veşnice Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica. El s-a născut în anul 1730, într-o familie din Săliștea Sibiului. La vârsta de 19 ani ajunge în Ţara Românească şi intră în slujba mitropolitului grec Roşca, arhiereu aflat în Bucureşti. În anul 1750 ajunge împreună cu acest arhiereu la Athos. Primeşte treapta diaconiei in Mănăstirea Vatoped. După moartea mitropolitului, ajunge ucenic al renumitului părinte cărturar Paisie Velicicovschi, stareţ pe atunci al Mănăstirii Vatoped. În anul 1763 îl însoteşte pe marele stareţ în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 – din pricina ocupației austriece instaurată asupra Bucovinei – se mută împreună cu părintele său duhovnicesc și cu alți monahi la Mănăstirea Secu. După o altă perioadă de 4 ani petrecută la Sfântul Munte, ieromonahul Gheorghe revine în Moldova, la Secu și la Neamț (aici fiind stareț Paisie Velicicovschi), apoi trece în Ţara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Este convins de Mitropolitul Ţării Româneşti, Grigorie al II-lea, să primească a revigora viaţa în schitul Cernica, aflat în totala părăsire de vreo trei decenii, astfel că orânduiește aici o mănăstire cu aleasă viaţă de obşte după tipicul Muntelui Athos şi al obştilor paisiene din Moldova. A refăcut vatra monahala în doar cinci ani, adunând în jurul lui 103 ucenici. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 20-21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Stareţ Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica și Caldarușani (având ziua de sărbătorire 3 decembrie).
La 3 decembrie 1861 domnitorul Alexandru Ioan Cuza anunţă în mesajul sau la deschiderea Camerelor, că „Înalta Poartă şi toate puterile garante“ recunosc Unirea Principatelor Moldovei şi Valahiei, care vor alege aşa cum „România o va simţi şi o va dori“.
La 3 decembrie 1891, la Bucureşti s-a născut marele sculptor român, Oscar Han. Tatăl său era de origine germană, iar mama româncă din Vrancea. Oscar Han a studiat la Academia de Arte Frumoase din București, în atelierul lui Dimitrie Paciurea. În 1911 Oscar Han, în vârstă de 20 de ani, a realizat lucrarea „Cap de fetiță”, care l-a făcut vestit în lumea artelor.
În anul 1917 Oscar Han a fost printre cei 30 de artiști, pictori și sculptori, trimiși pe front de Marele Cartier General pentru a realiza lucrări inspirate din luptele purtate de armata română. La 1 ianuarie 1927 Oscar Han a fost numit profesor suplinitor la Catedra de sculptură a Școlii de Arte Frumoase din București, unde a împărțit singurul atelier de sculptură cu fostul său profesor D. Paciurea. După moartea acestuia a rămas profesor titular până în anul 1946.
În 1945 comuniștii l-au acuzat pe Oscar Han că ar fi fost legionar (poate din cauza bustului Profesorului Nae Ionescu, realizat de el în 1928).
Oscar Han a participat la Saloanele Oficiale din București, a expus la diferite expoziții de artă românească în străinătate, la unele manifestări internaționale de la Veneţia, Anvers, Paris, Haga, Amsterdam, Barcelona.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale lui Oscar Han se număra statuia lui Mihai Viteazul, inaugurată în 1968 în fața palatului princiar din Alba Iulia, cu ocazia aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România, statuia domnitorului moldovean Vasile Lupu, realizată din bronz în 1932, amplasată în oraşul Orhei din Basarabia. Monumentul a fost inaugurat în anul 1937 și a fost mutat de mai multe ori (în 1940 la Iași, în 1944 la Craiova), pentru a-l feri de trupele sovietice. Oscar Han este autorul statuii regelui Carol I al României din curtea Castelului Peleş din Sinaia, statuii lui Constantin Brâncoveanu din Bucureşti, realizată din bronz în 1939, chiar în curtea bisericii Sfântul Gheoghe-Nou din București, unde este înmormântat domnitorul, statuii lui Mihail Kogălniceanu din București, executată în bronz în anul 1936.
Dintre cele mai cunoscute sculpturi ale lui Oscar Han sunt bustul lui Mihai Eminescu din bronz, dezvelit în curtea Mănăstirii Putna în 1926. Pe soclul acestuia se află inscripția ,,În amintirea primului Congres studențesc și a primei serbări a românilor de pretutindeni ce a avut loc în 1871 la mormântul lui Ștefan Voievod, prin îndemnul lui M. Eminescu, ridicându-se acest monument din inițiativa Cercului Studențesc Arboroasa 1926” – ,,Mihai Eminescu-1850-1889”; bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa, dezvelit în 1934 în locul unde a dorit poetul să fie înmormântat; bustul scriitorului şi istoricului Bogdan Petriceicu Haşdeu din Buzău, inaugurat în 1932. Marele sculptor român Oscar Han s-a stins din viaţă la 14 februarie 1976.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com