La 30 decembrie 1944 a decedat Romain Rolland, vestit scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915. Romain Rolland (1866-1944) încă din 1901 începe să ducă o corespondență cu Tolstoi. Debutează ca dramaturg în 1895, cu piesa „Saint-Louis”, urmată de alte piese reunite sub titlul „Teatrul Revoluției”, din care cea mai cunoscută este „Danton” (1900), ultima în ordine cronologică fiind „Robespierre” (1939). Cu „Viaţa lui Beethoven” (1903), inițiază un ciclu de „Vieți de oameni iluștri”. Între 1904-1914 publică romanul-fluviu în 10 volume „Jean-Christophe”, cea mai importantă operă a lui Romain Rolland. Situându-se pe poziții pacifiste, condamnă războiul izbucnit în 1914.
În 1915 i se acordă Premiul Nobel. Donează Crucii Roşii Internaţionale suma de bani ce-i revine. În perioada dintre cele două războaie se afirmă ca militant antifascist. În 1932 prezidează, alături Barbusse, Congresul internațional de la Amsterdam împotriva războiului. Refuză „Medalia Goethe”, decernată de Hitler (1933). Fondator al revistei „Europe” (1923), l-a descoperit și l-a susținut pe Panait Istrati. Romain Rolland moare la 30 decembrie 1944 la Vézelay, în ținutul său natal, unde revine după douăzeci și patru de ani de exil petrecuți în Elveția. Personalitatea sa de scriitor-cetățean a fost adeseori comparată cu cea a lui Voltaire, Romain Rolland exercitând o importantă influență asupra opiniei publice europene din primele patru decenii ale secolului trecut.
La 30 decembrie 1947, în România a fost abolită monarhia. România, aflându-se în spaţiul intereselor URSS, a devenit „republică populară”. Regele Mihai a fost forţat de comunişti, la ordinul ocupanţilor sovietici, să abdice şi să părăsească ţara. După înlăturarea de la putere a regelui Mihai, România a intrat pe deplin în mâna comuniştilor. La acel moment România era singurul stat monarhic din zonă, astfel încât spre sfârşitul anului 1947 liderii comunişti au încercat pe toate căile să-l înlăture pe regele Mihai. Prilejul a venit în noiembrie, când regele a plecat la Londra pentru a participa la căsătoria prinţesei Elisabeta (viitoarea regină Elisabeta a II-a) cu printul Philip de Grecia. Mihai a împuternicit guvernul să conducă ţara în lipsa sa, fapt ce a lăsat cale liberă comuniştilor. În timpul aflării sale în Anglia, monarhul a avut mai multe întrevederi cu premierul Winston Churchill, cu ambasadorul SUA la Londra, Clemente Atlee, străduindu-se să obţină sprijin pentru România.
În pofida faptului că mulţi l-au sfătuit să nu revină în ţară, regele Mihai s-a reîntors la Bucureşti în ziua de 21 decembrie. Strategia pentru înlăturarea sa era deja pregătită, astfel că pe 30 decembrie s-a produs inevitabilul. Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej s-au prezentat în audienţă la rege şi i-au cerut acestuia să abdice imediat, pentru că, la câteva ore după discuţii, atât Guvernul, cât şi Parlamentul să fie informate de abolirea monarhiei. România a fost proclamată republică, iar în fruntea statului a fost instalat un prezidiu din care făceau parte Mihail Sadoveanu, Constantin I. Parhon, Gheorghe Stere, Ion Niculi şi Ştefan Voitec. Acesta era coordonat din umbră de sluga sovieticilor – Partidul Comunist Român.
La 30 decembrie 2020 a decedat Nicolae Sabău, cântăreţ de muzică populară, folclorist și muzician român. Nicolae Sabău s-a născut în data de 7 decembrie 1929, în satul Cicârlău, judeţul Satu Mare, (astăzi judeţul Maramureş), într-o familie de țărani, unde au venit pe lume 9 copii. A cunoscut greutățile vieții încă de la o vârstă fragedă, crescând în dragoste pentru muncă, păscând vitele și bivolii preotului din sat, ori trudind la morărița Verdeș, adormea în iesle visând la o bucată de pâine albă. „Măicuța mea a fost o femeie frumoasă cu un glas care ar stârni admirația multora. Cântecele ei o însoțeau la lucrul câmpului, în casă și ogradă sau în vie, la bucurii, dar mai ales la necazuri…», mărturisea Nicolae Sabău cu nostalgie. Nicolae Sabău a debutat artistic la doar 16 ani, cu interpretarea cântecelor „Arză-te focu Gutâi” și „Când am zis daina, daina”. Primul său concurs național a fost în anul 1956. În 1957 studioul teritorial al Radio Cluj l-a invitat să realizeze primele înregistrări cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Cluj. În 1958 a fost difuzat la Radio București, cu Orchestra de muzică populară Radio, dirijată de Victor Predescu. În anul 1959 ia ființă Ansamblul de cântece și dansuri al Sfatului Popular al Regiunii Baia Mare, instituție profesionistă de folclor, care îl promovează pe tânărul interpret Nicolae Sabău în spectacolul „Baia Mare în cântec și joc”. Pasiunea și dăruirea exemplară în interpretarea cântecului popular i-au adus lui Nicolae Sabău, în anii care au urmat, prestigiul profesional și un loc privilegiat în galeria marilor artiști ai genului. Colecția impresionantă de afișe ale artistului se constituie într-o carte unicat, document grăitor al evoluției sale alături de interpreți iluștri, în zecile de mii de spectacole și turnee realizate cu ansambluri folclorice profesioniste ori de amatori, pe parcursul celor peste 50 de ani de carieră artistică.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com