La 4 octombrie 1669 a murit Rembrandt Harmenszoon van Rijn, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale. Rembrandt (1606-1669) a trăit în perioada denumită „epoca de aur olandeză”, timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis.
La 4 octombrie 1848, la Cernăuţi a apărut săptămânalul cu text bilingv, român şi german, „Bucovina’’ – „Gazetă Romănească (Romanische Zeitung) pentru politică, religie și literatură” – editat de fraţii Gheorghe şi Alecu Hurmuzachi. Ziarul „Bucovina” a apărut în perioada 4 octombrie 1848–20 septembrie 1850. Articolul-program, publicat în primul număr, era programul revoluţiei române de la 1848 din Bucovina, exprimat în „Petiţia Ţării”, iar ziarul se adresa în paginile sale întregului neam românesc. Ziarul „Bucovina” a avut colaboratori străluciţi: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogălniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţ etc. Referindu-se la activitatea literară desfăşurată de „Bucovina”, Nicolae Iorga o asemăna cu cea a „Daciei Literare”.
La 4 octombrie 1875 a fost deschisă Universitatea din Cernăuţi, în prezent una dintre cele mai vechi universităţi clasice din Ucraina. Primul rector al Universităţii „Franz Josef” a fost doctorul în drept, Constantin Tomaşciuk, care, fiind deputat la Viena, a lansat ideea deschiderii Universităţii la Cernăuţi. Universitatea avea trei facultăţi: teologie, drept şi filozofie. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, din 1918 şi până în 1940 Universitatea din Cernăuţi a fost o instituţie de învăţământ superior din România. În 1040, după instaurarea în Bucovina a puterii sovietice, Universitatea a devenit o instituţie de stat cu predarea în limba ucraineană. Din anul 1989 Universitatea poartă numele lui Iuri Fedkovyci. În anul 2000 ea a obţinut statutul de Universitate Naţională, având la ora actuală de 16 facultăţi, la care învaţă circa 20 mii de studenţi. Fosta Reşedinţă a mitropoliţilor Bucovinei şi Dalmaţiei (corpul central al Universităţii), în 2011 a fost inclusă în Lista patrimoniului mondial UNESCO.
La 4 octombrie 1881, la Craiova s-a născut George (Gogu) Constantinescu, inginer constructor român, descoperitorul unei noi ştiinţe – sonicitatea. Revista engleză „The Graphic” îl consideră unul dintre cei 17 titani ai lumii care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison şi Lister. Gogu Constantinescu s-a făcut remarcat în comunitățile științifice printr-o nouă știință pe care a dezvoltat-o, numită sonicitate. Este vorba despre o ramură a mecanicii care se ocupă de transmiterea prin vibrații și unde de energie sau de putere mecanică în masa corpurilor lichide, fie a corpurilor solide. Însă numele savantului român nu este pomenit în manualele școlare. Gogu Constantinescu a aplicat noua teorie în numeroase invenții: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic și altele. În perioada cât a locuit în Anglia, a participat activ la construcția de avioane engleze, tipul Bristol.
Savantul român Gogu Constantinescu a fost printre primii care a folosit betonul-armat în construcția clădirilor din România – printre clădirile construite de acesta: Cazinoul din Constanța, Castelul de apă de la Periș, podurile de peste râul Siret de la Adjud, Răcătău, Roman, Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace, Marea Moschee din Constanța.
Gogu Constantinescu a fost unul dintre acele minți geniale, ale cărui idei au devansat cu mult timpul existenței sale fizice, dar care astăzi își păstrează actualitatea. În contul lui Gogu Constantinescu figurează circa 400 de brevete de invenție, o parte fiind patentate în SUA, Danemarca, Elveția, Austria, Germania, Marea Britanie, Franța, România etc., precum și altele, care nu au fost niciodată publicate.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com