La 5 octombrie 1455 sultanul otoman Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, îi adresează domnului Moldovei, Petru al III-lea Aron, un ultimatum prin care îi cere plata unui tribut de 2 mii de galbeni. În 1456, Petru Aron se învoieşte să plătească turcilor acest tribut, pentru a înlătura pericolul unei invazii. Domnul Moldovei, Petru al III-lea Aron, a fost fiul natural al lui Alexandru cel Bun, mama sa nefiind cunoscută. A avut trei domnii în Moldova: octombrie 1451 – februarie 1452; august 1454 – februarie 1455; mai 1455 – aprilie 1457 şi a fost răsturnat de la putere de Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, care l-a învins în două lupte în aprilie 1457. Petru Aron s-a refugiat în Polonia, apoi în secuime, fapt care provoacă ostilităţi intre Ştefan cel Mare şi Matei Corvin. După lupta de la Baia din 1467, când Ştefan cel Mare îl învinge pe Matei Corvin, Petru Aron este prins de Ştefan cel Mare şi executat (probabil în 1469).
La 5 octombrie s-a născut Denis Diderot, filosof şi scriitor francez. Diderot (1713-1784) a fost o figură complexă a iluminismului francez, având o influență majoră asupra spiritului raționalist al secolului al XVIII-lea. Diderot este apreciat și pentru scrierile sale filozofice „Cugetări filozofice (1746) și „Scrisoare despre orbi” (1749). Diderot a avut o contribuție fundamentală în domeniul criticii moderne de artă, cu ale sale „Saloane”, articole pe care le-a publicat în ziare, începând din anul 1759. Corespondența vastă a lui Diderot descrie o imagine obiectivă a epocii sale. El a avut o influență semnificativă asupra generațiilor următoare de gânditori din Franţa, Germania şi Anglia.
La 5 octombrie 1851 s-a născut maiorul Gheorghe Şonţu, erou al Războiului de independenţă al României. El a căzut, în fruntea batalionului I din Regimentul 10 dorobanți pe care-l comanda, la 30 august/11 septembrie 1877, în timpul asaltului împotriva redutei Grivița 2.
La 5 octombrie 1857 s-a născut Maica Smara – pseudonim pentru Smaranda Gheorghiu, scriitoare, publicistă si militantă a mişcării feministe din România, prima româncă care a reprezentat România la congrese internaţionale. Smaranda Gheorghiu (1857-1944) a fost o nepoată a scriitorului Grigore Alexandrescu şi este cunoscută și sub numele de Maica Smara, primit de la Veronica Micle. A scris versuri pentru copii, unele au intrat chiar în tradiția orală, precum „Vine vine primăvara / Se așterne-n toată țara / Floricele pe câmpii / Hai să le-adunăm copii”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Smaranda Gheorghiu a condus un cenaclu frecventat și de Mihai Eminescu și a fost prietenă cu iubita acestuia, Veronica Micle.
La 5 octombrie 1902 s-a născut în localitatea Salcia, județul Teleorman, Zaharia Stancu, prozator, poet şi ziarist român. Cartea sa „Desculţ”este tradus în 24 de limbi, fiind până în 1988 cel mai tradus roman românesc din toate timpurile, printre altele existând o traducere şi în limba japoneză. Romanul „Descult” a fost tradus şi în limba ucraineană de Mykola Lukaş. A decedat în ziua de 5 decembrie 1974, la București.
La 5 octombrie 1993 a plecat la cele veşnice părintele profesor Dumitru Stăniloae, considerat unul dintre cei mai importanţi teologi ortodocşi şi gânditori creştini din lume cu contribuţii fundamentale în domeniul dogmaticii. Mai întâi viitorul teolog s-a înscris la Facultatea de Litere de la Universitatea din Bucureşti, unde a învăţat doar un an, şi a venit din capitala României în cea a Bucovinei, unde a urmat studiile la Facultatea de Teologie în perioada anilor 1923-1927. În 1928, tot la Cernăuţi, a obţinut doctoratul. Mitropolitul Nicolae Bălan îl trimite la Facultățile de Teologie din Atena (1927 – 1928), Munchen și Berlin (1928 – 1929) pentru a se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească. Concomitent Dumitru Stăniloae face călătorii de studii și documentare la Paris și Belgrad. Reîntors în țară, ocupă funcția de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) și titular din 1935 de Dogmatică la Academia Teologică „Andreiana” din Sibiu. Funcționează ca profesor până în 1946. În 1936 a fost numit rector al Academiei Teologice și se află în acest post până în 1946.
Părintele Dumitru Stăniloae este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 și protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc. În perioada 1934-1945 redactează publicaţia „Telegraful Român”. În 1958 a fost reținut de Securitate alături de membrii mișcării „Rugul Aprins”, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ținut luni întregi în regim de izolare, eliberat fiind în 1963. Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, ocupă funcția de funcționar la Sfântul Sinod, reluându-și în octombrie postul la catedră.
Părintele profesor Dumitru Stăniloae participă la mai multe conferinţe internaţionale, iar în 1971 merge la Vatican, în componenţa delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române. Este numit „Doctor Honoris Causa” al Institutului Ortodox Saint Serge din Paris în 1981. La Londra i se înmânează distincția onorifică „Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice și creștinești. Din 1991 a fost membru titular al Academiei Române.
Părintele Dumitru Stăniloae a fost un om asupra căruia Dumnezeu şi-a revărsat darul Său din preaplin. Teologia sa este o continuă convorbire prietenească cu Dumnezeu. Scrierile Părintelui Stăniloae vor rămâne mereu un izvor de bună mireasmă teologică.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com