La 25 decembrie 1873, în ziua de Crăciun, la Constantinopol s-a născut prințul Vladimir Ghica, diplomat, scriitor şi preot romano-catolic, nepotul lui Grigore V. Ghica, ultimul domnitor al Moldovei.
A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte atașată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al României în Imperiul Otoman. La vârsta de cinci an, în 1878, Vladimir Ghica este trimis la școală în Franţa, în oraşul Toulouse. A fost lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce privește educația și practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nici o biserică ortodoxă. A absolvit şcoala în anul 1895, după care a urmat la Paris Facultatea de Științe Politice. În paralel a frecventat cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie și drept.
Vladimir Ghica s-a întors în România din cauza anghinei pectorale, unde şi-a continuat studiile până în 1898, când a plecat la Roma, la Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor Angelicum. A făcut profesiunea de credință catolică spre nemulţumirea mamei sale, care a fost până la moarte împotriva deciziei fiului său.
Vladimir Ghica a dorit să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea: la Bucureşti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires. A devenit astfel unul din pionierii apostolatului laic.
Întors în România, Vladimir Ghica s-a dedicat activităţii de caritate și a deschis primul dispensar gratuit „Bethleem Mariae” la București, a pus bazele marelui spital și sanatoriu „Sfântul Vincențiu de Paul”, înființând astfel primul spital gratuit din România și prima ambulanță, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din România.
Vladimir Ghica a participat la servicii sanitare şi misiuni diplomatice în timpul războaielor (balcanic, primul şi al doilea război mondial) şi a fost primul preot român care a primit privilegiul de a putea celebra atât în rit romano-catolic, cât şi în rit ortodox.
La 18 noiembrie 1952 Vladimir Ghica a fost arestat, acuzat de „înaltă trădare” şi condamnat la trei ani de închisoare. Întemniţat la Jilava, preotul a fost ameninţat, bătut până la sânge şi torturat. Acolo, în închisoarea comunistă Jilava, Vladimir Ghica a decedat la 16 mai 1954.
Martiriul său pentru credinţă a fost omagiat de Papa Francisc la 27 martie 2013. Monseniorul Vladimir Ghica a fost beatificat pe data de 31 august 2013 la Bucureşti, în cadrul unei slujbe religioase solemne şi înscris în rândul fericiţilor Bisericii Catolice, cu zi de prăznuire la 16 mai, ziua martiriului său.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com