La insistențele lui Napoleon al III-lea și ale reginei Victoria, alegerile din Moldova au fost anulate. Decizia Porții a cerut și un compromis care consta în acceptarea unirii parțiale a Principatelor care să aibă doi voievozi, două guverne, două Adunări Legislative, armate separate având drept comandant suprem pe unul din cei doi voievozi care vor alterna la comandă, singurele instituții comune fiind Înalta Curte de Casație și Justiție și Comisia centrală cu sediul la Focșani. Conferința de la Paris din 1858 ia act de acest compromis, dar acceptă numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești pentru noua entitate statală. Guvernul fiecărei țări este lăsat pe seama unei comisii provizorii formată din trei caimacani (în locul unuia singur, ca să nu mai fie bănuieli de fraudă) până la alegerea voievodului de către noile Adunări Elective ce se vor constitui.
În Moldova, căimăcămia formată din unioniștii Anastase Panu și Vasile Sturdza și conservatorul Ștefan Catargiu numesc un guvern format din personalități progresiste, între care Vasile Alecsandri, ministru al afacerilor externe, Ioan A. Cantacuzino ministru de finanțe, Panait Donici ministru a lucrărilor publice, iar în fruntea armatei a fost numit ca locțiitor de hatman Alexandru Ioan Cuza. Reapar publicațiile unioniste Steaua Dunării și Zimbrul, interzise anterior.
În zilele de 14-18 decembrie 1458 se aleg cei 55 deputați din Adunarea Electivă, 33 dintre ei fiind unioniști. Ei au întocmit o listă cu 38 candidați la domnie, între care Vasile Alecsandri, creatorul Horii române, Costache Negri, Lascăr Catargiu, Petru Mavroghene, etc., cei mai mulți retrăgându-și pe rând candidatura. Al. I. Cuza nu apărea printre ei, fiind deja ministru. Cei 22 conservatori aveau doar doi candidați, fostul domn Mihail Sturdza, susținut de Rusia, și fiul său Grigore Sturdza. Potrivit legii, pe 28 decembrie 1859 s-a întrunit Adunarea Electivă la Muzeul de Istorie Naturală, în sala Elefant, denumire care venea de la elefantul indian Gaba ajuns cu circul italian Luzatto la Iași, unde a murit de frig, al cărui schelet a fost expus în muzeu. Dezbaterile sunt furtunoase, alegerile fiind marcate de amestecul Rusiei țariste care va încerca să-l impună pe fostul domnitor Mihail Sturza, folosindu-se de bancherul evreu Smul Rabinovici și contele Nieczuk Wierzbicki din Polonia, un mercenar aflat în slujba turcilor, care îi spuneau Murad bei. Acesta a recrutat o armată de mercenari polonezi cu care vine în Moldova să-l ajute pe Sturza. Văzând că nu reușește să-și impună candidatura prin atragerea sau compromiterea deputaților, Sturza va încerca folosirea forței. Metodele ne sunt cunoscute, ele fiind folosite și azi.
În acest scop Sturza aduce la Iași mercenarii lui Murad bei. Înțelegând primejdia, în seara zilei de 3 ianuarie unioniștii îl propun ca domn al Moldovei pe Al. I. Cuza. Desemnarea acestuia a fost precedată de o întâmplare hazlie. Având în vedere numărul mare de candidați, problema părea fără rezolvare. Unioniștii erau adunați în casa lui Costache Rolla, care locuia într-o încăpere de lângă Sala Elefant. Văzând că nici acum nu se ajunge la un rezultat, Lascăr Rosetti încuie ușa și amenință că nu pleacă nimeni până nu este ales un candidat. În acest context, Nicolae Pisoțchi scoate un pistol și spune că se va sinucide dacă nu se ajunge la o înțelegere. Tot el cere ca cei 38 să renunțe la candidatură și îl propune ca unic candidat pe Al. I. Cuza, care nu se afla nici pe listă și nici la întrunire. Propunerea urma să fie adusă la cunoștință acestuia și apoi în plenul Adunării Elective din 5 ianuarie 1859. Așa s-a ajuns la alegerea lui Cuza ca domn.
Cu toate acestea, alegerile din 5 ianuarie nu au decurs tocmai în liniște. Prin oamenii săi, fostul voievod Sturza, care avea promisiuni să fie el alesul, află de complotul din casa lui Costache Rolla și aduce mercenarii polonezi pe lângă sala unde s-au întrunit deputații sperând ca prin ei să forțeze alegerile și să se impună el ca domn în Moldova. În paralel a plănuit uciderea unor unioniști, între care Mihail Kogălniceanu, Anastase Panu și Manolache Epureanu, pe care îi socotea trădători fiindcă inițial l-au susținut, ca apoi să treacă de partea lui Cuza, pus și el pe lista celor care urmau să fie asasinați. Speriați, Alecu von Onciul și Iacob Antosz divulgă și atunci Cuza aduce trupele cu care înconjoară Muzeul de Științe Naturale. Mercenarii lui Sturza nu au mai putut interveni. A doua zi cei implicați în complot sunt judecați pentru tentativă de dezordine publică și pregătirea unei răscoale. Au fost pedepsiți cu 20 lovituri pe spinare, străinii fiind apoi predați ambasadelor țărilor de care aparțineau. Cu toate acestea antiunioniștii nu renunță, astfel că în februarie 1859 Cuza scapă ca prin minune dintr-un atentat cu bombă pus la cale la București.
Ce a urmat zilei de 5 ianuarie se știe. În 24 ianuarie 1859, sub presiunea celor peste 30.000 de oameni adunați de liberali, într-o ședință secretă a Adunării elective din Țara Românească, Vasile Boerescu îl propune tot pe Al. I. Cuza drept voievod al Țării Românești. Românii se folosesc de faptul că textul Convenției de la Paris nu stipula ca voievozii din cele două țări să fie persoane diferite, o speculație inteligent folosită în interes național. Cel 72 deputați îl aleg pe Cuza în unanimitate. Vestea alegerii acestuia a avut mari reverberații și în capitala Moldovei. Mii de oameni se adună în piața palatului unde serbează evenimentul. La lumina torțelor care au luminat orașul timp de patru zile, procesiuni imense trec pe străzile Iașului și merg să-l felicite pe domn.
Cu toată bucuria prilejuită de actul unirii, firească de altfel și mult așteptată atât de boieri cât și de popor, o parte a elitei din Moldova continua să fie îngrijorată de viitorul țării. Propunerea Bucureștiului drept capitală a noului stat îi făcea să-și pună semne de întrebare cu privire la perspectivele de evoluție viitoare. Mulți dintre ei erau convinși că toate investițiile vor fi dirijate spre Țara Românească și mai ales spre București, lucru care de altfel s-a și întâmplat din păcate, atât după unire cât și în prezent. Pesemne că acesta a fost motivul tensiunilor din Moldova în legătură cu unirea de care au știut să se folosească Rusia, Austria și Turcia care au pus nenumărate piedici.
Andrei BREABĂN,
scriitor din Suceava
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com