Poetul Ilie Motrescu s-a născut la 18 august 1941, într-o familie de meseriași (cojocari) din comuna Crasna-Putna, judeţul Storojineţ (Bucovina). După absolvirea şcolii generale din sat (1959) a intrat la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălţi (Republica Moldova), la Facultatea de Filologie Moldovenească şi Muzică, (așa se numea pe atunci), pe care a absolvit-o în 1964. După un an de armată, s-a întors la baștină, lucrând ca profesor la Şcoala generală nr.4 (1965-1967). După aceea s-a transferat la Cernăuţi, angajându-se la ziarul nou înfiinţat „Zorile Bucovinei” în calitate de lucrător literar în Secţia de cultură unde a lucrat până la dispariţia sa.
Ilie Motrescu are publicate, post-mortem, următoarele cărți: „Cântarea Carpaţilor” – poezie din perioada adolescenţei (Bălţi, Hliboca, Storojineţ), „Cântarea Carpaților” în ediție bilingvă (Storojineț), „Hora vieţii” – poezie matură (Timişoara, România) (îngrijitor de ediție – Ion Țâbuleac), „Pagini de folclor crăsnean” (Herța) (îngrijitoare de ediție – Eleonora Schipor), „Am iubit cu atâta nădejde” (Chișinău) (îngrijitor de ediție – Ion Țâbuleac).
Despre Ilie Motrescu şi creaţia sa s-au tipărit cărţile: „Restituiri – Ilie Motrescu” (Bucureşti), (autor Laurențiu Dragomir), „Ilie Motrescu – coborâtor din semeția dacă” (Bucureşti), „De-a pururi logodit cu tinerețea” (Hliboca), „Nestinsă-i făclia poetului” (Cernăuţi), „Cu gândul la poetul Ilie Motrescu” (Cernăuţi) (autoare Eleonora Schipor), „Ilie Motrescu – opera poetică” (autor Ștefan Hostiuc), Cernăuți.
Ilie Motrecu a fost un harnic culegător de folclor, a posedat o voce bună, îi plăcea dansul, cânta la vioară şi practica sportul.
Despre poet şi viaţa sa s-au publicat pe parcursul anilor zeci de articole, schiţe, recenzii, prezentări de carte, comemorări, în mai multe ziare, reviste, volume comune, cărți, atât din Bucovina, cât şi în Moldova şi România. De asemenea s-au organizat zeci de comemorări, prezentări de carte, întâlniri cu rudele sale de la baștină, atât la Crasna sa natală, cât și în mai multe sate bucovinene, dar și la Chișinău, Suceava, București, Cernăuți…
Avem încă multe de scris şi de publicat despre acest vrednic fiu al neamului nostru care şi-a iubit mult baştina, graiul, neamul, portul, credinţa, datinile, tradiţiile şi obiceiurile care sunt comoara de nepreţuit a unui popor.
Eleonora SCHIPOR
Poezii de Ilie Motrescu
Carpații
Bătrâni Carpați cu mândre creste,
Cu dulci izvoare argintii
Și codrii falnici ca-n poveste,
Pe-alocuri netede câmpii.
Carpați pletoși, Carpați cu fală,
Privesc la voi mai mulți străini;
Cântarea-i voastră mondială…
Da, vouă face să te-nchini!
Eu și codrul
Se leagănă făgetul
Pe undele de vânt
Și freamătul mă-ndeamnă
Să spun al meu cuvânt.
O vorbă, doar o vorbă,
Căci nu mai pot răbda;
Ascultă-mă,-mpărate,
Să-ți cânt iubirea mea!
Și codrul mă ascultă…
E liniște-n făget,
Prin văi amurgul cade
Și iese luna-ncet.
Lui Barbu Lăutaru
Străbunii l-au avut neîntrecut
Maestru de tarafuri populare,
Din poale de Carpați și pân’ la mare
Colindător cu doina l-au știut.
El ne-a cântat atâtea reverii,
Neîntrecutul Barbu Lăutaru,
Când închinau boierii cu paharul,
Cobzaru-i adăpa cu ciocârlii.
Iar de veneau străinii să ne fure
Și pâinea, și surorile, și frații,
Cobzarul se-nfrățea cu răsculații
Și-și preschimba arcușul în secure.
Bătrânul lăutar nu ne mai cântă
Ca-n alte vremi din cobză și vioară.
Romanța lui pustie și amară
Doar în trecut de neguri se frământă.
Tu, Barbule ce-ai întrecut pe Lizst,
Mai vină de ne cântă vreo baladă.
Urmașii tăi acuma să te vadă
Ce staroste ai fost și ce artist.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com