La 2 august 1891 s-a născut Mihail Jora, compozitor, dirijor şi pianist român, membru titular al Academiei Române, profesor şi Rector al Academiei Regale de Muzică din Bucureşti. Mihail Jora (1891- 1971) şi-a numit cele peste o sută de partituri „Cântece”, pentru a sugera caracterul românesc şi particularităţile specifice care despart aceste lucrări de tradiţia liedului german, reprezentat în special de compoziţiile lui Schubert, Schumann şi Brahms. Uniunea Criticilor Muzicali îi poartă numele şi organizează anual la Bucureşti „Concursul Naţional de Interpretare Muzicală Mihail Jora”.
La 2 august 1912, la București, s-a născut Mircea Șeptilici, celebru actor de teatru și film, regizor, scriitor, pictor. A absolvit în 1937 cursurile Academiei de Artă Teatrală din București. A realizat multe roluri pe scenă dar a fost și un reputat regizor și scenarist. După război, împreună cu Nora Piacentini, N. Stroe și Elly Roman a pus bazele unei asociații artistice. Între anii 1948–1956 a fost arestat, fiind acuzat de activitate anticomunistă, ca membru în lotul „fugarilor de la Tămădău”. Între anii 1959–1981 a apărut în numeroase filme, dintre care: Valurile Dunării, Telegrame, Cerul n-are gratii, Celebrul 702, La patru pași de infinit, Cireșarii (serial TV), Aventuri la Marea Neagră, Marele singuratic, Regăsire, Ultima noapte de dragoste, Banchetul, Șantaj, Detașamentul „Concordia” etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl. IV (1967). A emigrat în Canada, stabilindu-se la Montreal, unde a desfășurat o bogată activitate artistică la Micul teatru Românesc, înființat din 1974 de regizorul Dan Ghițescu. A decedat în 1989, la Montreal.
La 2 august 1935, în satul Opaci, raionul Căușeni, s-a născut Ion Ungureanu, regizor, actor, om politic şi de stat din Republica Moldova. După absolvirea Şcolii medii din Căuşeni face studii la Institutul Pedagogic Ion Creangă din Chişinău, Facultatea de filologie (1952-1955). În perioada 1955-1960 studiază la Şcoala teatrală Boris Şciukin (Moscova). A urmat cursuri superioare de regie de pe lângă Institutul de artă cinematografică A.V. Lunacearski din Moscova (1963-1964). În 1960 îşi începe activitatea la Teatrul Luceafărul din Chişinău, din 1964-1971 fiind prim-regizor al teatrului. Este acuzat de naţionalism şi nevoit să părăsească R.S.S. Moldovenească. Pleacă la Moscova, unde lucrează ca regizor şi actor de teatru şi film. În perioada 1977-1989 este regizor la Teatrul Armatei din metropola rusă. În anii 1980-1989, paralel cu activitatea în teatru şi cinematografie, predă arta actoricească la Şcoala Superioară de teatru B. Şciukin. În anul 1989 revine în R.S.S. Moldovenească. După declararea independenței Republicii Moldova îndeplinește funcția de ministru al culturii și cultelor (6 iunie 1990 — 5 aprilie 1994), apoi pe cea de vicepreședinte al Fundației Culturale Române din București (1995-2005). În calitate de ministru, Ion Ungureanu a luat o serie de decizii cum ar fi cea ca timp de doi ani, pentru învățarea limbii române literare, regizorii basarabeni să lucreze în teatrele din România. El a desființat în anul 1992 Teatrul Național „Maxim Gorki” din Chișinău, înființând în locul lui Teatrul Național „Mihai Eminescu” . A repus în centru Chișinăului statuia lui Ștefan cel Mare.
Maestrul Ion Ungureanu şi-a dedicat întreaga viață dezvoltării culturale a țării prin activitatea de regizor, actor de teatru și de film, scriitor, dar și prin activitatea administrativ-politică, în rol de deputat și primul Ministru al Culturii Republicii Moldova (1990-1994).
Ion Ungureanu a fost distins cu titlurile de Maestru emerit în arte al Federației Ruse (1981), Artist al Poporului din R.S.S. Moldovenească (1989), decernându-i-se și Premiul „Intervidenie” pentru filmul televizat „Lika” (Plovdiv, Bulgaria, 1981) și Premiul Național (1990). Pentru contribuția substanțială adusă la dezvoltarea artei teatrale, în calitate de actor și regizor, pentru promovarea culturii naționale peste hotarele țării, în martie 2009 Consiliul Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Științe a Republicii Moldova i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Ion Ungureanu a fost, de asemenea, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A publicat volumul „Teatrul vieții mele în trei acte și fără antracte”. A decedat la 28 ianuarie 2017.
La 2 august 1939 savanţii Albert Einstein şi Leo Szilard scriu o scrisoare preşedintelui american Franklin D.Roosevelt prin care îl îndemnau să aprobe proiectul de construire a armei nucleare (Proiectul Manhattan). Albert Einstein (1879-1955) a fost un fizician teoretician evreu, născut în Germania, apatrid din 1896, elveţian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin şi Princeton. A fost autorul teoriei relativităţii și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică. Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei. A fost un activ militant al păcii și susținător al cauzei poporului evreu. Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii. Proiectul Manhattan a fost proiectul de cercetare și dezvoltare a primei arme nucleare (cunoscută popular ca bomba atomică) în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial de către SUA, Regatul Unit şi Canada. Ceea ce a fost denumit oficial Districtul Ingineresc Manhattan, se referă anume la perioada 1942–1946, când proiectul s-a aflat sub controlul Corpului de Geniu al Armatei SUA, sub administrația Generalului major Leslie Groves. Cercetarea științifică a fost condusă de fizicianul american J. Robert Oppenheimer. Pentru locul de realizarea proiectului a fost desemnată prima oară Districtul Manhattan; numele locului a înlocuit treptat numele de cod oficial. Proiectul a avut succes în dezvoltarea și detonarea a trei arme nucleare în 1945.
La 2 august 2024 a decedat, la vârsta de 77 de ani, Nicu Covaci, liderul formației rock Phoenix. Nicolae (Nicu) Covaci s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timișoara. A început de mic copil să ia lecții particulare de pian, acordeon și limbă franceză, germană și engleză. Mai târziu, după ce a învățat singur să cânte la muzicuță, a luat și lecții de chitară. A urmat secția germană a școlii primare, secția română a școlii generale, liceul de arte plastice și Institutul de Arte Plastice din Timișoara.
Nicu Covaci a părăsit România în 26 octombrie 1976, stabilindu-se mai întâi în Olanda, apoi în Germania și în final în Spania. Pe 23 noiembrie 2019 a fost lansată cartea Nicolae Covaci – Pictorul. Aceasta prezintă în premieră peste 100 de fotografii cu lucrări de pictură și sculptură realizate de-a lungul timpului de liderul Phoenix. Pe lângă comentariile scrise ale lui Covaci, cartea include și 12 coduri QR, care conectează paginile volumului tipărit cu mediul online, fiind astfel prima carte hibridă (smart-book) din domeniul artelor plastice, publicată în România și probabil, în lume.
Evenimente istorice din ziua de 2 august:
216 î.Hr.: O armată cartagineză condusă de Hannibal a învins o armată romană superioară numeric în bătălia de la Cannae, în Apulia.
1776: Se semnează Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii.
1940: Stalin a semnat un decret abuziv de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească.
A fost creata de Moscova, după ruperea provinciei Basarabia din trupul României ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, RSS Moldoveneasca, o republica unionala in cadrul U.R.S.S. Stalin a semnat un decret abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a acestei așa zise „republici unionale” constituita prin ruperea unor teritorii din vechea Basarabie fără județele Hotin, Ismail și Cetatea Albă, plus o parte a RSSA Moldovenești (aproximativ corespunzătoare teritoriului actual al Transnistriei).
1933: A fost deschis Canalul Marea Albă – Marea Baltică „I. V. Stalin”, care a unit Marea Albă (în apropierea orașului Belomorsk) cu Lacul Onega. Lungimea canalului este de 227 km, adâncimea medie – de 5 metri; au fost instalate 19 ecluze. La construcția canalului au lucrat în permanență 100 de mii de deținuți, în principal țărani gospodari independenți (culaci). Mortalitatea atingea 700 de oameni pe zi.
1945: S-a încheiat Conferința de la Potsdam, în care Puterile Aliate au discutat viitorul Germaniei după Al Doilea Război Mondial.
1946: S-a încheiat a doua etapă a strămutării forțate din Polonia în RSS Ucraineană (cu ajutorul Armatei Poloneze), care a durat din septembrie 1944. Au fost strămutate peste 482 de mii de persoane de naționalitate ucraineană. Inclusiv din voievodatul Cracovia – 21.776 de persoane, din cel al Rzeszówului – 267.795, iar din cel al Lublinului – 190.734 de persoane. Din RSS Ucraineană în Polonia au fost strămutați 788 de mii de polonezi.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com