Săteanul chibzuit
Un tânăr gospodar a hotărât să se căsătorească și a pornit cu prietenii săi la o sărbătoare ca să-și aleagă mireasă.
Au intrat în horă fete atât de frumoase, încât flăcăilor le fugeau ochii în toate părțile – una mai mândră decât alta! Pășeau ca niște păunițe, unduindu-și umerii, fălindu-se. Și doar una singură stătea cuminte deoparte, cu capul plecat și ochii în pământ.
— Iată ursita mea, a arătat flăcăul spre ea.
Prietenii săi s-au mirat de o alegere atât de neobișnuită, iar flăcăul le-a explicat:
— Eu sunt agricultor și m-am deprins să judec după spicele de grâu. Când stau drepte, falnice, de cele mai multe ori sunt aproape goale. În schimb, un spic plin cu rod se apleacă mereu în jos, de așa natură că uneori nici nu-l observi dintr-odată. La fel e și cu mireasa.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com