La 23 iulie 1601, Mihai Viteazul dictează memoriul către marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici, păstrat numai în traducere, prima autobiografie din literatura româna. „În Arhivele din Florenţa d-l Angelo Pernice, care, ca scriitor al unei istorii a Statelor balcanice, cunoaşte trecutul nostru şi ni-a vizitat ţara, a găsit, între alte acte, privitoare la concursul dat de nobilii toscani trimişi de marele Duce Cosimo în ajutorul lui Mihai Viteazul, o întinsă povestire a Domnului învins în 1600 de Ungurii ardeleni şi de Basta, către principele italian care-i cunoscuse nevoia şi voise să-l sprijine în lupta-i de cruciată, precum şi către oricare alţii. Cele spuse astfel de omul care începe vorbind de „dorul său intim de a face lucruri care ar duce la lauda lui Dumnezeu, la slujba creștinătății şi, în sfârşit, la un capăt de cinste al ostenelilor sale şi la o veşnică faimă după moartea lui”, sunt de cea mai mare însemnătate”. Așa scria Nicolae Iorga despre memoriul autobiografic al lui Mihai Viteazul redactat la 23 iulie 1601.
La 23 iulie 1851 a murit Constantin Daniel Rosenthal, pictor şi revoluţionar român paşoptist de etnie evreiască. Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851) este autorul cunoscutelor tablouri „România revoluţionară”, „Femeie pe canapea”. Numele pictorului este cunoscut în România ca fiind Constantin Daniel Rosenthal și în arta plastică maghiară ca David (Constantin) Rosenthal. Informațiile despre viața și activitatea artistului suferă de neclarități și incertitudini.
Constantin Daniel Rosenthal s-a născut la Pesta, într-o familie de negustori evrei unguri. Anul 1820 a fost acceptat de către biografii lui Rosenthal ca an al nașterii sale. Toate sursele menționează faptul că pictorul ar fi sosit la București în anul 1842. În perioada 1843-1844, Rosenthal a pictat un număr mare de portrete printre care cele care îl reprezintă pe Nicolae Bălcescu, pe boierul Cătuneanu și pe Mașenca Filliti. Rosenthal a intrat în cercurile intelectualilor bucureșteni și a legat prietenii cu inginerul Cretzeanu și Constantin A. Rosetti. În anul 1844 a plecat la Paris. În ziua de 23 iunie 1848 in Piața Vorniciei din București a fost inaugurată prima statuie de for public intitulată „Statuia Libertății” sau „România Deliverată”, operă a lui Constantin Rosenthal. Statuia, în stil neoclasic, reprezenta o alegorie a ideilor pașoptiste, sub chipul unei femei ținând în mâini o cumpănă și o cruce, amplasată pe un piedestal de piatră. De frica unei intervenții ale trupelor otomane și rusești, caimacamul conservator Emanoil Băleanu a dispus ca în noaptea de 28 spre 29 iunie 1848 statuia să fie distrusă. Pașoptiștii au condamnat acest gest de distrugere a unei opere de artă, numindu-l un act de vandalism.
La 23 iulie 1875, la Iași, s-a născut Arthur Segal (Aron Sigalu), pictor și grafician cu renume internațional, stabilit în Germania. A studiat la Academia de artă din Berlin cu realistul Eugen Bracht, orientându-se apoi spre Academia Julian, școala particulară de pictură a lui Ludwig Schmid-Reutte, atelierul lui Friedrich Fehr și colonia artistică de la Dachau. În 1900 s-a încris la Academia regală de artă din München, unde a studiat la clasa profesorului Karl von Marr. După terminarea studiilor s-a apropiat de Secesiunea berlineză, participând anual cu lucrări la expozițiile acestei grupări, s-a implicat în formarea Noii secesiuni berlineze, grupare care promova noile idei expresioniste, desprinse din arta lui Edvard Munch, cu un program teoretic inspirat de scrierile lui Freud și Nietzsche. A înființat o școală de artă, Novembergruppe în Berlin. A rămas în istoria artei (și a psihanalizei) datorită descoperirilor făcute în ultima parte a vieții, cu sprijinul psihanalistului Sigmund Freud: terapia prin artă, metodă încă folosită în psihanaliză la scară largă. Pe tot parcursul vieții, a menținut legătura cu spațiul românesc. Deși nu era cetățean român (evreilor li s-a dat dreptul la cetățenie abia prin constituția din 1923) în 1910 a trimis lucrări la salonul Tinerimea Artistică și a deschis o expoziție personală la Ateneul Român. A susținut demersurile avangardiștilor de la București, fără să se implice vreodată activ în mișcarea artistică românească. A decedat la 23 iunie 1944, la Londra.
La 23 iulie 1920 a decedat Teodor V. Ștefanelli (născut Theodor Ștefaniuc), istoric, poet, prozator și jurist român, membru titular (1910) al Academiei Române. Fiu al unui comerciant și vânzător, Vasile Ștefaniuc, Teodor Ștefanelli a urmat școala primară în Siret și liceul la Cernăuţi, între 1861 și 1869. În al doilea an de liceu a fost coleg de clasă cu Mihai Eminescu. Între 1869 și 1873, a studiat dreptul la Universitatea din Viena, la care și-a obținut și doctoratul, în 1875. A lucrat în calitate de magistrat și administrator în Câmpulung Moldovenesc, Suceava şi Liov. Până să se retragă din activitate, în 1910, a fost consultant imperial la Curtea Supremă din Viena. În Cernăuți, a făcut parte din Societatea pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina , Societatea Academică „Junimea” şi „Arboroasa”. Ștefanelli a făcut parte și din societatea „România Jună” din Viena, implicându-se în organizarea manifestațiilor de la Mănăstirea Putna din 1871. Ca membru al Societății Școlare Române din Suceava, a fost fondator al unei biblioteci. În 1898, este numit membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular din 1910. A fost deputat în Dieta Bucovinei, participând activ la Unirea Bucovinei cu România, în 1918. Încetează din viață în 1920, fiind înmormântat la Fălticeni.
Prima sa lucrare publicată a fost o traducere, apărută în 1868 în Foaia Societății pentru Cultura și Literatura Română. Contribuțiile sale au apărut și în Analele Academiei Române, „Arhiva”, „Aurora Română”, „Calendariul Societății pentru Cultura și Literatura Română”, „Convorbiri Literare”, „Gazeta Bucovinei”, „Junimea Literară”, „Revista Politică”, „Transilvania” și „Tribuna”. Lucrarea sa „Amintiri despre Eminescu” a văzut lumina tiparului în 1914.
La 23 iulie 2011 a murit cântăreața britanică Amy Winehouse. Amy Winehouse a fost o cântăreață și compozitoare britanică, considerată una dintre cele mai puternice și originale voci ale muzicii soul și jazz din ultimii ani. S-a născut pe 14 septembrie 1983 la Londra și a crescut într-o familie pasionată de muzică. A început să cânte de mică, iar talentul ei a fost remarcat rapid de industria muzicală. Winehouse a devenit cunoscută la nivel internațional în 2006, odată cu lansarea celui de-al doilea album, „Back to Black”. Albumul a fost un succes imens, câștigând cinci premii Grammy și fiind considerat un reper al muzicii soul moderne. Piese precum „Rehab”, „You Know I’m No Good” și „Back to Black” au devenit hituri și au consacrat-o ca o artistă unică, cu o voce puternică și un stil retro inconfundabil. Muzica ei combina elemente de jazz, soul, R&B și rock, iar versurile erau adesea personale, reflectând experiențele ei cu dragostea, dependența și fragilitatea emoțională. Dincolo de succesul muzical, Amy Winehouse a fost cunoscută și pentru viața ei personală turbulentă. A avut probleme grave cu consumul de alcool și droguri, iar acestea i-au afectat atât sănătatea, cât și cariera. Presa tabloidă a urmărit cu insistență fiecare pas al declinului ei, iar concertele anulate sau susținute în condiții precare au devenit tot mai frecvente în ultimii ani de viață. Amy Winehouse a murit pe 23 iulie 2011, la vârsta de doar 27 de ani, în locuința ei din Londra. Ancheta oficială a stabilit că decesul a fost cauzat de o intoxicație cu alcool, după o perioadă de abstinență urmată de o recădere bruscă. Moartea ei a șocat fanii din întreaga lume.
Evenimente istorice din ziua de 23 iulie:
971: Rusia Kieveană, sub conducerea cneazului Sveatoslav și Bizanțul, condus de împăratul Tzimiskes, au încheiat un tratat de pace. Sveatoslav s-a angajat să nu mai poarte război împotriva Bizanțului și să-l apere dacă va fi atacată de o a treia parte.
1711: A fost încheiat Tratatul de pace turco-rus de la Iaşi; s-a încheiat campania rusă de la Prut din 1711, în care a fost implicat şi Dimitrie Cantemir.
1812: Instituirea administrației rusești pe teritoriul moldovenesc. Comandantul armatei Dunărene, Amiralul P.V. Ciciagov a semnat proiectul Regulamentului privind instituirea administrației provizorii rusești pe teritoriul moldovenesc dintre Prut și Nistru. Fără nici un temei, a conferit regiunii Pruto-Nistrene denumirea turcească a părții sudice a acestei regiuni (Basarabia).
1888: La Kiev, în Piața Sfânta Sofia, a fost inaugurat monumentul lui Bogdan Hmelnițki, realizat de sculptorul Mihail Mikeșin și ridicat din fondurile locuitorilor Kievului. O legendă urbană spune că, după ce monumentul fusese deja amplasat, s-a observat: calul era întors nepoliticos cu coada spre Mănăstirea Sfântul Mihail cu Cupole Aurite. Prin urmare, soclul a fost rotit, iar buzduganul hatmanului, care inițial trebuia să amenințe Polonia, a ajuns să fie îndreptat undeva spre Suedia. În schimb, spre Moscova — contrar unei alte legende populare — Bogdan nu a arătat niciodată. Despre orientarea pro-moscovită a monumentului aminteau plăcile cu inscripții de pe soclu: „Vrem sub țarul răsăritean, ortodox” și „Lui Bogdan Hmelnițki, Rusia una și nedivizibilă”. În anii 1919 și 1924, inscripțiile au fost înlocuite cu „Bogdan Hmelnițki. 1888”. Această inscripție poate fi văzută și astăzi.
1921: Nicolae Paulescu a prezentat primele comunicări despre extractul pancreatic antidiabetic
În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, Nicolae Paulescu a prezentat, în patru comunicări, rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet, comunicările sale fiind publicate în revista societății.
1943: Bătălia de la Kursk (URSS) se încheie cu înfrângerea naziștilor (6.000 de tancuri).
1965: Pe ecranele din URSS a rulat comedia lui Leonid Gaidai „Operațiunea «Î» și alte aventuri ale lui Șurik”.
1968: Exercitând presiuni asupra guvernului liberal cehoslovac, sovieticii anunță desfășurarea de manevre militare spectaculoase, susținute în imediata apropiere a frontierei cehoslovace, ca replică de forță la ceea ce se numea pe atunci „Primăvara de la Praga”.
1990: Leonid Kravciuk a fost ales Președinte al Radei Supreme a RSS Ucrainene (după demisia lui Volodymyr Ivașko din funcția de Președinte al RS).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com