La 3 septembrie 1469 a avut loc sfințirea Bisericii Mănăstirii Putna. Mănăstirea Putna este prima și cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, necropolă domnească a familiei sale, supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către Mihai Eminescu. Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, a început la 10 iulie 1466, când a fost pusă piatra de temelie, pe o veche vatră sihăstrească, în locul unde a căzut săgeata din arcul voievodului, care a tras de pe Dealul Crucii. Construcția s-a terminat în 1469, iar sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”, după cum scrie Nicolae Iorga. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist, care a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.
La 3 septembrie 1546 a încetat din viață Petru Rareș, domn al Moldovei. Petru Rareș (1483-1546) a fost domn al Moldovei de două ori, prima dată între 20 ianuarie 1527 și 18 septembrie 1538, iar a doua oară între 19 februarie 1541 și 3 septembrie 1546. A fost fiul natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume Răreșoaia, a cărei existență nu e documentată istoric. A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia – ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic. Fiind o fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă.
La 3 septembrie 1928 s-a născut Ion Druță, scriitor, dramaturg și istoric literar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române. A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor din URSS. Din 1969 se stabilește la Moscova. Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor 50. Operele sale, adunate în 4 volume, „Frunze de dor”, „Balade din câmpie”, „Ultima lună de toamnă”, „Povara bunătății noastre”, „Clopotnița”, „Horodiște”, „Întoarcerea țărânii în pământ”, „Biserica albă”, „Toiagul păstoriei” ș.a. fac parte din „fondul de aur” al literaturii naționale contemporane. În 1990 fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 („Moldova Literară” din 26 iulie 1995).
Prin lucrările sale artistice, realizate de-a lungul anilor, Ion Druță a demonstrat că a știut să rămână mereu fidel principiului asumat: „A scrie despre şi pentru acest pământ”. De la culegerea de debut, „La noi în sat” și până la ultimele volume publicate a manifestat, fiind vizionar, combativ și înzestrat cu har, expresia artistică a dragostei pentru viață, pentru oameni, pentru neamul din care a făcut parte, valorificând sacrul, promovând necontenit prin scrierile sale sentimentul demnității umane. Personalitatea lui Ion Druță a marcat drumul parcurs de Republica Moldova în iureșul transformărilor majore, fiind un adevărat înaintemergător, un spirit al luptei pentru nou în literatură și în viață, promotor al renașterii naționale. Contribuția pe care a adus-o la dezvoltarea spiritualității, culturii și literaturii naționale este imensă.
A fost apreciat în timpul vieții cu multiple distincții, titluri și premii: Laureat al Premiului de Stat al RSS Moldovenești și al Premiului Național, cavaler al Ordinului Republicii și primul cavaler al ordinului „Bogdan Întemeietorul», membru de onoare al Academiei Române și membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. Opera maestrului a fost tradusă în zeci de limbi. A decedat la 29 septembrie 2023.
La 3 septembrie 1937, în localitatea Roșiile, județul Vâlcea, s-a născut Maria Ciobanu, renumită interpretă de folclor românesc. Repertoriul Mariei Ciobanu cuprinde circa 600 de piese înregistrate pe discuri, la radio și televiziune. Cele mai cunoscute cântece în interpretarea Mariei Ciobanu sunt „Lie ciocârlie”, „Aurelu’ mamei”, „Vântul de vară mă bate”, „Lângă poartă am un tei”, „Cei mai frumoși ani ai mei”, „Ce n-aș da să mai fiu mică”, „Roată, roată…” etc. Renumita interpretă a fost distinsă cu două „Discuri de aur”. În anul 2002, Președintele de atunci al României, Ion Iliescu, i-a conferit artistei Maria Ciobanu Crucea națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. În 2004 ea este distinsă cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, Categoria D — „Arta Spectacolului», „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. Peste zece ani, în 2014, Maria Ciobanu a primit din partea Casei Regale a României Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler.
La 3 septembrie 1942, în comuna Larga, raionul Briceni, s-a născut Mihai Cimpoi, critic şi istoric al literaturii naţionale, academician titular al Academiei Republicii Moldova şi al României, Cavaler al Ordinului Republicii. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1965). Activitatea de creaţie și-a început-o în calitate de şef de secţie la revista literară a Uniunii Scriitorilor „Nistru”. A lucrat ca redactor la Editurile „Cartea moldovenească” şi „Literatura artistică”, redactor ştiinţific superior al „Enciclopediei Sovietice Moldovenești”. Lucrează asupra creării lucrărilor științifice de cercetare în domeniul criticii literare din anul 1965. În atenția lui a fost creaţia scriitorilor contemporani, inclusiv a lui Grigore Vieru, Ion Druţă, Pavel Boţu și a clasicului literaturii românești Ion Creangă etc. dar, în special, studiază detaliat creaţia marelui poet Mihai Eminescu, fiind considerat unul dintre cei mai renumiţi cercetători ai creaţiei poetului atât în Moldova, cât și peste hotare. Este pasionat și de arta cinematografică naţională, manifestându-se și pe acest tărâm. Mihai Cimpoi a vizitat des Cernăuțiul, susținându-i pe scriitorii români din nordul Bucovinei.
Evenimente istorice din ziua de 3 septembrie:
590: Începutul pontificatului Papei Grigore I cel Mare. Papa era declarat doctor al Bisericii și tot el era numit unul dintre cei patru părinți apuseni ai Bisericii Creștine, alături de Ambrozie, Augustin de Hipona și Ieronim. A fost și primul călugăr care a devenit papă. A fost sanctificat imediat după moartea sa, atât în Biserica din Imperiul Roman de Apus cât și în Biserica din Imperiul Roman de Răsărit. Este considerat patronul muzicienilor, cântăreților, studenților și al învățătorilor. În lumea catolică, este venerat ca unul din cei mai însemnați papi din istorie.
1917: Moare Ecaterina Teodoroiu, personalitate emblematică în istoria românilor, participantă la Primul Război Mondial, „eroina de la Jiu”.
1918 — S-a născut Ada Zevin, celebră pictoriță română de etnie evreiască, născută în Basarabia.
1936: S-a născut în fosta URSS Marina Voica, solistă de muzică ușoară evoluată în România, unde s-a bucurat de cele mai bune aprecieri din partea publicului.
1939: Al doilea Război Mondial: Marea Britanie și Franța declară război Germaniei, ca garante ale Poloniei, pe care Germania o invadase cu două zile înainte.
1941: La lagărul de exterminare Auschwitz s-a folosit pentru prima oară gazul Zyklon B, inițial pentru exterminarea prizonierilor de război sovietici, mai târziu pentru oricine, fără discriminare.
1953: A intrat în vigoare „Convenția Europeană a Drepturilor Omului“. Convenția a fost semnată la Roma, pe 4 noiembrie 1950.
1990: În Moldova a fost instituită funcția de președinte. În această zi, parlamentul l-a ales pe Mircea Snegur drept primul președinte.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com