La 31 iulie 1431 a fost atestat pentru prima dată oraşul Piatra Neamţ. Situat pe valea Bistriței, în nord-estul României, orașul avea la nivelul anului 2011 o populație de 85.055 de locuitori. Într-un act din 31 iulie 1431 domnul moldovean Alexandru cel Bun a dat Mănăstirii Bistriţa doua prisăci, menţionând și o „casă a lui Crăciun de la Piatra”. Statutul de târg domnesc orașul îl primește doar în anul 1453. Cu timpul, târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468-1475) a unei Curți Domnești (menționată ulterior în mai multe rânduri – 1552, 1570, 1594), de către Stefan cel Mare. Aceasta a exercitat o puternică influență atât în plan economic, politic cât și administrativ, chiar dacă ea nu a fost decât o casă voievodală
La 31 iulie 1782 Caragea Voda a înființat cel dintâi paşaport: „Pasusul”, pentru călătoriile în alte ţări. Principele Ioan Gheorghe Caradja (n. 1754 la Constantinopol – d. 27 decembrie 1844 la Atena) cunoscut în bibliografia în limba română şi drept Ioan Vodă Caragea sau Ioan Gheorghe Caragea, a fost un domnitor fanariot al Ţării Româneşti (1812-1818). A devenit faimos pentru primul cod de legi din Valahia care îi poartă numele („Legiuirea Caradja”), politicile fiscale excesive dar şi pentru măsurile eficiente luate împotriva epidemiei de ciumă bubonică care a izbucnit în 1813, la un an de la urcarea sa pe tron (Ciuma lui Caragea).
La 31 iulie 1877, principele Carol a primit telegrama, în care se relata că rușii au suferit o înfrângere completă la Plevna, Bulgaria, în cadrul Războiului ruso-turc din 1877-1878. O parte din trupele rusești intrase în panică, Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general, iar însăși țarul Alexandru al II-lea era gata să se retragă peste Dunăre. În telegrama către Carol, Marele Duce Nicolae al Rusiei scria: „Turcii au concentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”. Principele Carol a tărăgănat venirea Armatei Române până în momentul în care Marele Duce Nicolae al Rusiei nu va solicita exact ajutor militar românesc pentru Plevna. Urma să aibă loc Bătălia de la Plevna în care victoria armatei române va pune bazele independenței României.
Bătălia de la Plevna (30 august-28 noiembrie 1877) a fost o confruntare decisivă între armatele româno-ruse şi cele turceşti, în urma căreia România şi-a proclamat independenţa. Războiul ruso-turc din 1877-1878 a pornit din dorinţa Rusiei de a-şi recupera teritoriile pierdute în urma Războiului Crimeii, însă acesta s-a transformat într-un război de eliberare a popoarelor din Peninsula Balcanică de sub ocupația otomană. Astfel, în urma acestui război, România, Serbia şi Muntenegru şi-au proclamat independenţa faţă de Imperiul Otoman, iar statul bulgar a fost reînfiinţat, căpătând numele de Principatul Bulgariei.
Bătălia de la Plevna este considerată drept o confruntare decisivă ce a dus la înfrângerea turcilor, deoarece a permis armatei ruseşti să înainteze spre Constantinopol şi să oblige practic Imperiul Otoman să ceară un armistiţiu. Participarea Armatei Române în acest război dintre turci şi ruşi a fost una foarte importantă, pentru că în tratatul de pace, pe lângă altele, a fost recunoscută şi independenţa României.
Armata Română a trecut Dunărea cu 43.414 soldaţi, 7.170 de cai şi 110 de tunuri, alăturându-se în apropiere de Plevna celor 52.000 de soldaţi ruşi. Turcii aveau şi undeva la 40.000 de soldaţi şi peste 100 de tunuri. Cea de-a treia bătălie dată pentru cucerirea Plevnei a fost condusă de domnitorul Carol I. Atacul prevedea un bombardament susţinut pe durata a mai multor zile a Cetăţii Plevna, începând cu data de 26 august/7 septembrie 1877. După patru zile în care Plevna a fost bombardată, domnitorul Carol I şi arhiducele Nicolae au luat decizia de a declanşa un atac general asupra cetăţii. În dimineaţa zilei de 30 august/11 septembrie 1877, Cetatea Plevna a fost ţinta unui bombardament susţinut, bombardament ce a coincis cu pornirea la atac a coloanelor de infanterie română, care nu puteau fi văzute din cauza ceţii dense. După patru atacuri ale armatelor româno-ruse, s-a reuşit doar cucerirea redutei Griviţa 1. Au urmat apoi mai multe lupte între cele două părţi, însă la o lună distanţă, la data de 19/31 octombrie 1877, s-a reuşit încercuirea completă a Plevnei. Astfel, trupele otomane au încercat să iasă din încercuire, însă fără succes. Cucerirea Plevnei a deschis drumul armatei ruse către Constantinopol, iar după ce au fost cucerite oraşele Adrianopol şi Filipopol, Turcia a fost practic obligată să capituleze la data de 23 ianuarie/4 februarie 1878. România a avut o contribuţie importantă în victoria obţinută de ruşi în faţa turcilor, lucru recunoscut şi de arhiducele Nicolae. „Rezultatele strălucite care s-au dobândit la Plevna sunt datorate în mare parte cooperațiunii bravei armate române, precum şi imboldului pe care trupele aliate îl primea de la comandantul lor imediat, la care au admirat activitatea, curajul şi devotamentul la datoria sa de oştean”, arăta marele duce Nicolae într-un ordin de zi.
La 31 iulie 1886 a încetat din viaţă marele pianist şi compozitor maghiar, Franz Liszt. Franz Liszt sau Liszt Ferenc (1811-1886) a fost şi unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor. Călătoriile lui Liszt în Europa central-răsăriteană, în anii care au precedat revoluțiile de la 1848 constituie, se poate spune, pagini de istorie muzicală și, în același timp, politică. Turneul pe care l-a întreprins în spațiul românesc, unde a ascultat și asimilat muzica la care se referea pianistul moldo-american, a început la Timișoara, în noiembrie 1846 și s-a încheiat la Iași, în ianuarie 1847. Avea să revină la Iași, în mai, după un periplu prin Ucraina și două săptămâni petrecute la Cernăuți, iar apoi să plece la Constantinopol, după o escală forțată, în carantină, la Galați. Dincolo de geniul său armonic, Liszt rămâne în istoria culturală ca fiind literalmente primul superstar modern.
La 31 iulie 1914 s-a născut Louis de Funès, actor francez de film. S-a bucurat de un succes enorm în majoritatea țărilor Europei și vestul Asiei timp de mai mulți ani. Într-un sondaj de opinie din 1968 a fost votat cel mai popular actor francez. Majoritatea filmelor sale de succes, ca de exemplu cele din seria Jandarmul din Saint-Tropez (Le gendarme de Saint-Tropez), sunt bazate pe gaguri vizuale (slapstick); deși de Funès putea interpreta și roluri serioase cu o subtilitate suficientă, a fost renumit mai ales pentru grimasele și expresiile faciale exagerate.
Evenimente istorice din ziua de 31 iulie:
1498: În timpul celei de-a treia călătorii peste Atlantic, Cristofor Columb a zărit insula Trinidad, marcând începutul contactului european cu unul dintre cele mai importante teritorii din Caraibe.
1703: Scriitorul englez Daniel Defoe (viitorul autor al lui „Robinson Crusoe”) a petrecut ultima din cele trei zile condamnat la stâlpul infamiei din Londra pentru un pamflet politic satiric. Pedeapsa, menită să fie degradarea publică supremă, s-a transformat în cel mai neașteptat spectacol de nesupunere civilă. În loc să arunce cu pietre sau alimente stricate, așa cum era practica, londonezii l-au ovaționat, au aruncat cu flori, au împodobit stâlpul cu ghirlande și au închinat halbe de bere în cinstea lui, transformând instrumentul de tortură într-o tribună a triumfului popular.
1837: A fost pusă piatra de temelie a clădirii (Corpul Roșu) a Universității din Kiev.
1914: În Rusia a fost decretată mobilizarea generală în legătură cu atacul Austro-Ungariei asupra Serbiei.
1936: Comitetul Olimpic Internațional anunță că Jocurile Olimpice de vară din 1940 se vor desfășura la Tokyo. Totuși, jocurile au fost anulate din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial.
1946: A fost publicat proiectul Tratatului de Pace cu România, document ce consfințea eliberarea Transilvaniei, dar lovea dur în viitorul țării. Substratul geopolitic dureros care a revoltat diplomația de la București a fost o omisiune calculată la nivel de vocabular. Textul a refuzat deliberat să includă termenul de „stat cobeligerant” pentru România. Prin simpla radiere a acestui cuvânt din tratat, efortul colosal al armatei române de după 23 august 1944 (a patra forță armată care a contribuit la înfrângerea Germaniei naziste) era complet anulat juridic, lăsând țara la cheremul reparațiilor sovietice.
1956: Comitetul Central al PCUS a adoptat o hotărâre privind dezvoltarea construcțiilor de locuințe în URSS (începutul construcției așa-numitelor blocuri „hrușciovka” – de la numele liderului de atunci – Nikita Hrușciov).
1990: Parlamentul României a proclamat 1 Decembrie drept Zi Națională.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com