La 10 iunie 1574 a avut loc Bătălia de la Iezerul Cahulului, dintre moldoveni și turci. Victoria a fost de partea osmanilor, iar domnul Moldovei, Ioan Vodă cel Viteaz (Cumplit), a fost omorât. Bătălia de la Iezerul Cahulului a fost o confruntare între oastea domnitorului Moldovei, Ioan Vodă cel Cumplit (1572 -1574), şi oastea otomano-tătară. Bătălia s-a încheiat în favoarea turcilor, un mare aport la înfrângerea domnitorului l-au adus trădările din partea boierimii.Ioan Vodă Viteazul, numit şi Armeanul (mama sa fusese armeancă) sau, mai târziu, Ioan Vodă cel Cumplit, era strănepot al lui Ştefan cel Mare. Unele cronici vechi îl prezintă ca pe un tiran, dar istoricii moderni îi fac un portret mai măgulitor, recunoscându-i marele merit de a se fi împotrivit turcilor şi afirmând că era foarte îndrăzneţ şi viteaz, fiind, de aceea, foarte iubit de soldaţi şi de popor dar, din păcate, nu şi de boierime şi cler. Pentru numeroşii boieri intriganţi, un domn cu o fire aprigă nu era un conducător comod, după cum nici pentru acesta veşnicele sforării şi comploturi ale dregătorilor nu erau uşor de suportat. Ioan Vodă a ales să fie aspru cu boierii şi mai îndurător şi grijuliu cu cei din păturile de jos, care aveau mult mai multă nevoie de ocrotire. El obţinuse tronul Moldovei în 1572 de la turci, cu ajutorul averii strânse în tinereţe, când făcuse negoţ cu pietre scumpe. În 1574, însă, când sultanul Selim Han Hazret Liry al II-lea a cerut domnului Moldovei să dubleze suma haraciului, Ioan Vodă „cu boierii care-i avea tirani ca și dânsul”, după cum scrie cronicarul Nicolae Costin, a convocat Divanul şi i-a convins pe boieri să se împotrivească cererii sultanului. Bătălia s-a dat la Obluciţa, „lângă iezerul Cahulului”. Pe 10 iunie, „la baltă, la Cahul”, s-au întâlnit cele două oşti. Mai întâi, porneşte cavaleria moldoveană condusă de pârcălabul Ieremia care, în loc să atace, trece în tabăra duşmană. Oastea moldoveană este lipsită astfel de cea mai importantă unitate a ei, menită să-l dezorganizeze pe duşman prin atacuri fulgerătoare, deschizând astfel drumul pedestrimii. După un atac al moldovenilor şi cazacilor, a urmat contraatacul otoman. Otomanii intră în bătaia tunurilor moldovene și rândurile le sunt nimicite. Luați prin surprindere de o ploaie de vară, moldovenii au rămas fără pulbere, tunurile neputând fi astfel folosite. Lupta a fost cumplită, după trei ciocniri soldate cu numeroşi morţi în ambele tabere, la un atac al tătarilor, care nu interveniseră, până atunci, moldovenii se retrag pe un deal, în satul Roşcani, unde au fost înconjurați de turci. La Roșcani după o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Atât Ahmed Paşa, comandantul oştii turceşti, cât şi Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat solemn că vor cruţa viaţa tuturor cazacilor şi moldovenilor. Dar, odată ajuns în cortul căpeteniei turcilor, Ioan Vodă a fost înjunghiat, apoi i s-a tăiat capul, iar trupul lui, legat de două cămile, a fost rupt în bucăţi. Ostaşii care rămăseseră alături de el au fost măcelăriţi. Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.
La 10 iunie 1860 s-a născut la Brăila Hariclea Hartulari Darclée, soprană română. Hariclea Darclée (Hariclea Haricli) după ce şi-a făcut studiile la Iaşi, a debutat în localitatea natală cu ocazia unui recital de canto susţinut în 1881, iar trei ani mai târziu a susţinut un concert la Iaşi. A părăsit apoi ţara ca să poată sa urmeze cursuri de canto la Paris. Aici a fost remarcată de compozitorul Charles Gounod, care i-a încredinţat rolul Margaretei din opera sa „Faust”, rol cu care şi-a făcut debutul pe scena Operei Mari din Paris în anul 1888. Gounod a fost şi cel care i-a sugerat să-şi ia numele de scena „Darclee”. După succese remarcabile, Hariclea Hartulari Darclée a renunţat la cariera muzicala în 1918 după un spectacol susţinut la Florenţa, unde a interpretat rolul Carmen din opera lui Bizet. A încetat din viaţa în 12 ianuarie 1939, în Bucureşti.
La 10 iunie 1919, la Soroca, Republica Moldova, s-a născut Zenaida Pally, mezzosoprană de faimă internațională. Între anii 1940–1945, a urmat în paralel trei facultăți: Facultatea Comercială, Academia de Belle Arte și Conservatorul de Muzică. La Conservator i-a avut profesori pe Elena Saghin, Ioan D. Chirescu, Mihail Vulpescu. S-a perfecționat cu Maria Nevi și Constantin Stroescu. A început activitatea ca funcționară la Banca de Stat și membră a Corului Radio, unde l-a avut coleg pe David Ohanesian. A debutat ca solistă a Teatrului de Operă și Balet din București în mai 1945, la 26 de ani, în rolul Amneris din Aida de Giuseppe Verdi. La scurt timp, a plecat într-un turneu la Budapesta, unde a avut parteneri pe Emil Marinescu, Lucia Bercescu și Petre Ștefănescu-Goangă. A interpretat un număr mare de roluri, printre care cel al Sfinxului din opera Oedip de George Enescu, la premiera românească a operei. A efectuat turnee în străinătate și a realizat înregistrări pentru Radiodifuziunea Română. În 1974 a emigrat în Germania, unde și-a continuat activitatea în cor și ca solistă la Saarbrücken, până în anul 1988. Pentru meritele sale, a fost distinsă cu titlul de Artist emerit (1952), Premiul de Stat cl.I (1954), titlul de Artist al poporului (1962). A decedat la 26 iunie 1997, în Germania.
La 10 iunie 1961 s-a stins din viaţă Kateryna Bilokur, pictoriţă ucraineană, maestră a picturii decorative. Kateryna Bilokur (1900-1961) este autoarea unor peisaje şi lucrări de natură statică fantastice: „Flori decorative” (1945), „Salut recoltei” (1946), „lan colhoznic” (1949), „Dejunul” (1950), „Florile şi mesteacănul seara” (1950). Florile pictate de Kateryna Bilokur sunt recunoscute imediat, deoarece par să stea în aer și să emită lumină. „Dacă am avea un artist de acest nivel de calificare, am face întreaga lume să vorbească despre ea”, a spus Pablo Picasso despre Belokur. Între timp, Kateryna Bilokur, la fel ca toți țăranii ucraineni din URSS la acel moment, nu avea nici măcar un pașaport. Cu toate acestea, puterea talentului ei a fost de așa natură încât chiar și-a făcut drum prin Cortina de Fier. Florile pentru Kateryna Bilokur au fost întruchiparea celei mai elegante frumuseți a ființei. Artista nu i-a rupt niciodată, pentru că a considerat-o o crimă. „Florile, ca și oamenii, sunt vii, au un suflet! O floare smulsă nu mai este o floare”, credea artista plastică.
La 10 iunie 1987, în satul Cuhnești, Glodeni, R. Moldova, s-a născut Valentina Naforniță, soprană de operă din Republica Moldova. Pasionată de muzică încă din copilărie, a studiat Canto, Vioară și Dans. A absolvit Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău în 2006, apoi masterul în Operă la Universitatea Națională de Muzică din București, cu Eleonora Enăchescu și Maria Slătinaru-Nistor. A fost laureată a Concursului Orange pentru tinerii muzicieni, a Concursului Internațional de Canto „Hariclea Darclée” și a Concursului Young Opera Singers of Europe, a Concursului BBC Cardiff Singer of the World la mai multe categorii, a câștigat Premiul „Dame Joan Sutherland” Audience Award și a fost finalistă la categoria Lied. În septembrie 2011 a devenit membră a ansamblului Wiener Staatsoper, unde a debutat în Die Zauberflöte. A fost invitată de două ori să cânte la concertul de Crăciun de la Viena.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com