Preaînțelepciunea
Ploua peste mare.
– Și de ce merg eu pe aici? – se întrebă ploaia, fără să înțeleagă. Aici e atâta apă și fără mine! Oare Dumnezeu nu înțelege că ar fi mult mai de folos să mă trimită în pustiu sau acolo unde ard pădurile?
Așa gândea ploaia de sus.
Iar departe, jos, în mijlocul mării nesfârșite, pe o plută care a supraviețuit ca prin minune după un naufragiu, zăceau oameni. Ei prindeau cu buzele uscate picăturile dătătoare de viață ale ploii, strângeau apa dulce ca pe o comoară de preț, ca să le ajungă până la țărmul salvator. Și Îi mulțumeau neîncetat lui Dumnezeu pentru că le-a trimis această ploaie, care nu-i va lăsa acum să moară de sete.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com