În noaptea din 12 spre 13 iunie 1941, URSS a început primul val de deportări din Basarabia. Era cel de-al Doilea Război Mondial, început de Hitler cu Stalin cu doi ani înainte. În urma unui pact semnat între URSS și Germania nazistă, Stalin a preluat teritoriul Basarabiei din componența României. Iar pentru a supune localnicii, i-au deportat în Siberia și Kazahstan pe cei care țineau cel mai mult la limbă, la istorie, cei care aveau terenuri și cu siguranță nu ar fi vrut să le piardă, pentru că era proprietatea muncită decenii la rând de familiile lor.
Primii au fost deportați, 22000 de oameni — intelectuali, moșieri, primari, profesori, studenți, mici negustori. Totul pentru ca procesul de sovietizare a teritoriului proaspăt ocupat să fie cât mai rapid. Ca să fie ștearsă orice memorie că teritoriul dintre Prut și Nistru a fost parte inalienabilă a unui alt stat. Ai fost membru de partid în timpul administrației române? Ești dușman al poporului sovietic — deportare. Ai fost funcționar al statului român, ai lucrat de exemplu la cale ferată? Dușman al poporului sovietic, deportat. Ai fost membru al Sfatului Țării care a votat Unirea? Dușman al poporului sovietic — deportat. Ești preot? Dușman al puterii sovietice — deportat. Ai fost membru al Sfatului Țării care a votat împotriva unirii? Oricum ești dușman al poporului sovietic — condamnat la moarte. Ai avut o moșie — trebuie să spun ce urmează? Dacă ar putea, puterea sovietică ar nimici toți locuitorii din Basarabia, aducând aici oameni noi. Asta e esența totalitarismului — crearea dușmanilor și lupta veșnică contra acestor dușmani imaginari. La noi în Basarabia primii în rândul dușmanilor au fost înscriși intelectualii. În al doilea val al deportărilor puterea sovietică va vedea dușmani în țărani care se opuneau colectivizării. Nu e greu să-ți găsești dușmani când ești o tiranie inumană.
Deportarea în sine s-a făcut în niște condiții sălbatice și a fost o formă de tortură în sine. Liste făcute cu creionul, transportarea în vagoane pentru vite, divizarea familiilor, timp infim pentru a aduna măcar ceva din lucruri personale — iată scenele calvarului prin care a trecut populația pașnică dintr-o provincie răpită.
Și dacă pentru Europa occidentală sfârșitul celui de-al doilea război mondial a însemnat instaurarea păcii, atunci pentru noi, locuitorii Moldovei asta a fost doar o treaptă spre alte greutăți pe care am fost obligați să le suferim, iar apoi impuși să le uităm. În timp ce vestul Europei devenea tot mai prosper și fericit, la noi au urmat imediat foametea organizată din 1946, al doilea și al treilea val de deportări din 1949 și respectiv 1951.
Artur Leșcu,
doctor în istorie
Comunitatea WatchDog.MD
PS. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02:30, a început primul val de deportări staliniste din Basarabia.
22.000 de persoane – intelectuali, moșieri, preoți, profesori, primari, funcționari, comercianți – deportați în Siberia și Kazahstan, în condiții inumane.
Deportările au vizat pe cei care „iubeau prea mult limba, istoria și pământul” – adică exact acele categorii care se puteau opune sovietizării rapide a Basarabiei.
URSS a ocupat Basarabia în 1940, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov, semnat între Hitler și Stalin.
Deportările au continuat cu alte două valuri: iulie 1949 (peste 35.000 de persoane, în special țărani) și 1951, vizând în special minorități religioase.
Regimul a folosit metode de teroare: liste scrise cu creionul, vagoane pentru vite, divizarea familiilor, 5–10 minute pentru împachetare, copii despărțiți de părinți, deportări nocturne.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com