Pe data de 29 iunie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, doi dintre cei mai mari propovăduitori ai Evangheliei și piloni ai creștinismului primar. În Ucraina acest praznic este sărbătorit pe stil nou în fostul raion Herţa, regiunea Cernăuţi, precum şi de Biserica Ortodoxă din Ucraina. Această sărbătoare este încărcată de semnificații duhovnicești și tradiții populare, marcând finalul Postului Sfinților Apostoli și reprezentând, totodată, un moment de recunoștință față de jertfa lor pentru Hristos.
Praznicul din 29 iunie nu este numai comemorarea martiriului lor, ci și o celebrare a unității și diversității în propovăduirea Evangheliei: Petru a fost apostolul evreilor, iar Pavel, apostolul păgânilor. Împreună, ei reprezintă și în zilele noastre temelii ale bisericii universale.
Cine au fost Sfinții Apostoli Petru și Pavel?
Sfântul Petru, cunoscut inițial sub numele de Simon, era de neam iudeu din seminția lui Simeon și provenea din Betsaida, o localitate modestă din Galileea, în Palestina. A fost frate cu Sfântul Apostol Andrei, cel „întâi chemat” la apostolat. Pescar de meserie, Simon a fost chemat la slujirea lui Dumnezeu de către Iisus Hristos, care i-a schimbat numele în Petru (din grecescul „Petros” — piatră), spunându-i: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). A fost un apropiat al Mântuitorului, martor la momente esențiale precum Schimbarea la Față și Rugăciunea din Ghetsimani. După Înălțarea Domnului, Petru a devenit unul dintre conducătorii apostolilor și a propovăduit Evanghelia mai ales în rândul evreilor. Tradiția spune că a murit martir la Roma, în timpul împăratului Nero, fiind crucificat cu capul în jos, la cererea sa, din smerenie față de Hristos.
Sfântul Pavel, cunoscut mai înainte sub numele de Saul, s-a născut în Tarsul Ciliciei într-o familie evreiască din seminția lui Veniamin. Părinții săi, cetățeni romani, i-au transmis acest drept din naștere, fapt ce va avea importanță mai târziu în viața sa. Inițial un înverșunat prigonitor al creștinilor, Saul a avut o convertire dramatică pe drumul Damascului, când i s-a arătat Hristos într-o lumină orbitoare. Din acel moment, viața sa s-a schimbat radical, devenind unul dintre cei mai mari misionari creștini. Pavel a propovăduit Evanghelia printre păgâni, în Asia Mică, Grecia și până la Roma, motiv pentru care este numit „Apostolul Neamurilor”. Este autorul a 14 epistole canonice din Noul Testament, pline de adâncime teologică și îndemnuri duhovnicești. Și el a fost martirizat la Roma, în timpul persecuției lui Nero, fiind decapitat, metodă rezervată cetățenilor romani, considerată mai „nobilă” decât crucificarea.
În iconografie, Petru este pictat bătrân şi cu barba rotundă, iar Pavel pleșuv, cu barba cenușie.
Conform tradiţiei populare româneşti, în ziua praznicului este obiceiul de a face pomeni pentru cei adormiți, deoarece Sânpetru este considerat „păzitorul porților Raiului”. Se dau de pomană colaci, mere, miere, fructe și se aprind lumânări. Alimentele sunt sfințite de preot în timpul slujbei, iar apoi se împart oamenilor din biserică, celor nevoiași, dar și familiei și prietenilor.
Ziua lui Petru și Pavel, semnele căreia erau deosebit de apreciate în vechime, era venerată de păstori. În tradiţia ucraineană, Sfântul Petru este considerat patron al acestei „profesii”. Se obișnuia ca în această zi păstorii să fie apreciați și serviţi. Țăranii ofereau bunătăți celor care pășteau vitele și luau masa împreună cu ei.
În imagini: Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel; statuile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel în faţa Bisericii Armene din Cernăuţi.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com