La 15 iulie 1015 a murit Volodymyr Sveatoslavyci, cneaz al Novgorodului (970-980) şi mare cneaz al Kievului (980-1015). Cneazul Volodymyr I, numit și cel Sfânt, cel Mare, cel Asemeni Apostolilor, Botezătorul Rusiei Kievene (958-1015) a fost din 980 până în 1015 Mare Cneaz al Kievului când ortodoxia a fost introdusă în teritoriile care astăzi formează Rusia și Ucraina. A fost cel mai tânăr fiu nelegitim al cneazului Sviatoslav I, din dinastia ruricidă (de origine scandinavă). El este nepotul Sfintei Olga și tatăl Sfinților Boris și Gleb Purtătorii de chinuri (și primii sfinți ai ținuturilor rusești). În anul 988, cu prilejul căsătoriei sale cu Ana de Bizanț, fiica împăratului Romanos al II-lea, a adoptat pentru sine și pentru Rusia Kieveană creștinismul răsăritean. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă în 15 (28) iulie.
La15 iulie 1497 a început construcția bisericii Curții Domnești de la Piatra Neamț. Ctitorie a lui Ștefan cel Mare, biserica cu hramul Nașterea Sf. Ioan Botezătorul este o capodoperă a arhitecturii ecleziastice moldovenești de la sfârșitul secolului al XV-lea, una din construcțiile care s-au păstrat până astăzi din vechea reședință domnească de la Neamț. Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498, după cum rezultă și din pisanie: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Ștefan voievod, a început și a zidit și a săvârșit acest hram în numele Nașterii cinstitului și slăvitului prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, întru rugă sieși și doamnei sale Maria și prea iubitului lor fiu Bogdan voievod, care a început a se zidi în anul 7005 [1497] iulie 15 și s-a săvârșit în anul 7006 [1498] iar al domniei sale al 40 și doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile”.
La 15 iulie 1653 se desfăşoară lupta de la Sârca, în urma căreia Gheorghe Ştefan îl înfrânge pe Vasile Lupu, silindu-l să se retragă peste Nistru şi să ceară sprijinul cazacilor lui Timiş Hmelniţki, care intră în Moldova şi ocupă Suceava.
La 15 iulie 1948 s-a născut Nicolae Dabija, scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova. Nicolae Dabija (1948-2021) a fost membru de onoare al Academiei Române (2003) și membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2012). Nicolae Dabija este nepotul arhimandritului Serafim Dabija, un duhovnic român deportat în GULAG în 1947. În anul 1966 este înmatriculat la facultatea de Ziaristică a Universităţii de Stat din Moldova. În anul III a fost exmatriculat „pentru activitate proromânească și antisovietică”, fiind restabilit peste un an, în 1970, la Facultatea de Filologie. În 1972 a absolvit universitatea. În calitate de redactor șef al săptămânalului „Literatura şi Arta” editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, a avut un rol important în lupta de renaștere națională din Republica Moldova de la sfârșitul anilor 80. În perioada de glorie, săptămânalul „Literatura și Arta” depășea tirajul de 260.000 de exemplare. În 1988, Nicolae Dabija era membru al Grupului de Inițiativă de creare a Frontului Popular din Moldova și membru al Sfatului frontului Popular. În 1993-1994 este copreședinte al Congresului Intelectualității din Republica Moldova, iar în 1998-2001 este reprezentant al Parlamentului Republicii Moldova în Adunarea Parlamentară a Țărilor din Bazinul Mării Negre. În 2005 este ales președinte al Forumului Democrat al Românilor din Republica Moldova, organizație neguvernamentală de cultură și drept, la care au aderat peste 150 de organizații culturale, uniuni de creație, asociații neguvernamentale. La 9 martie 2021 Nicolae Dabija a fost internat la Institutul de Medicină Urgentă din Chișinău, fiind diagnosticat cu COVID-19. Pe data de 12 martie 2021 a decedat. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău. Criticul Theodor Codreanu l-a caracterizat astfel de Nicolae Dabija: „Personalitate complexă a literaturii românești din Basarabia (și nu numai), poet în vocația lui fundamentală, publicist formator de conștiință națională, povestitor și romancier de succes, eseist și creator de reviste de prim-plan, grafician romantic și orator de profundă rezonanță comunicativă, caracter dârz și cunoscător al tainelor limbii române…”. Nicolae Dabija a iubit şi a vizitat des Cernăuţiul, susţinându-i pe scriitorii români din oraşul adolescenţei lui Mihai Eminescu.
La 15 iulie 1949, în satul Floriţoaia Veche, raionul Ungheni, s-a născut cântăreață de muzică populară, Nina Ermurachi, Maestru în artă din Republica Moldova. Harul muzical îl moşteneşte de la mama sa, care cunoştea tradiţiile folclorice ale locului şi cânta foarte frumos. Astfel, când a venit timpul să-şi aleagă calea în viaţă, a ştiut că va alege muzica. Pe parcursul anilor 1971-1973 învaţă la Școala medie de muzică „Șt. Neaga» de la Chișinău. Cariera muzicală şi-o începe în anii 1966-1968 în calitate de coristă a Capelei corale „Doina» de pe lângă Filarmonica din Chişinău, ca apoi în anii 1985-1987 să devină solistă a aceleiaşi capele. Cântecul interpretat de Nina Ermurachi la lansarea ei în muzica populară în anul 1968 ‒ „Măi, cucule blestemat», devenit şlagăr, a consacrat-o şi a făcut-o cunoscută. Din anul 1968 până în anul 1984, iar apoi în perioada anilor 1991-1995 – este solistă a Orchestrei de muzică populară „Folclor» a Radioteleviziunii de la Chișinău. Tot în acest răstim mai colaborează în anul 1988 cu Orchestra de muzică populară „Moldoveneasca”, iar în anii 1989-1991 este solistă a Orchestrei de muzică populară „Arta” de la Chișinău. Colaborează cu o serie de autori, printre care: Petre Neamţu, Dumitru Blajinu, Anatol Golomoz, Vasile Crăciun, Constantin Baranovschi. La „Teleradio-Chișinău» a înregistrat mai multe cântece populare. În anul 1996 este invitată să susţină un recital la Festivalul „Crizantema de Aur” de la Târgoviște, iar în 2001 ‒ la Festivalul „Maria Tănase» de la Craiova. S-a stins din viață pe data de 21 octombrie 2016.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com